Crizati mai suntem…

Ma scol cu criza. Ma culc cu criza. Cat e ziua de lunga si noaptea de dulce este criza. Ba in politica, ba in stomac, ba la firma, ba in portofel. Uneori fac si crize de nervi de la atatea lipsuri si spaime.

La Roman, nu e criza! Bine, v-am mai spus eu ca daca in toata tara se intampla ceva, numai la noi e pe dos. Diseara, cand se aprind luminile si se culca gainile, vor porni si noile reflectoare de pe centru (!!!). Nu stiu nimic mai mult, decat ca sunt pe centru, in fata Casei de Cultura si sunt un “must have” toamna iarna 2009. O fi vreo luminita de la capatul lui E85… Numai maine nu-i poimaine, vin sarbatorile, bagam si un concert in aer liber.

E bine sa traiesti bine in Roman!

Off topic. Am vazut o poza cu un candidat (n-are importanta moaca, numele sau partidul) la o manifestare politicoasa, unde, la final, parca din cer, cadeau confetti. N-am nimic cu baile de multime ale politicienilor. Au nevoie de ele, sa-si mai spele pacatele. Nu inteleg in schimb de ce, la final de discursuri pompoase, ploua cu baloane si tone de confetti… Stiu, pentru unii, viata e o petrecere. Dar cine-i clovnul?

Ramaneti politicosi. Brb.

Oda intre tigani

Am putini prieteni, dar consider ca cei pe care ii am sunt cei mai buni. Am argumente lungi cat o zi de post si intortocheate ca o codita de purcel gripat, insa cel mai bun este faptul ca prietenii mei au o ratiune si o gandire sanatoasa. Peste toate, si talentul necesar.

Catalin mi-a aratat azi un link – la “Blogul de diaspora”. El, pur si simplu doar el: cezar mi, adica cezar hi pentru mine, a ajuns mare, subiect “de bine” despre romanii de peste granite.

De Cezar ma leaga o poveste frumoasa, din timpuri deloc apuse, insa tulburatoare prin apartenenta la aceleasi ganduri, la aceleasi gusturi, mirosuri, locuri si, mai ales, aceleasi gaturi (gatzi) din cani pline cu gin.

Sunt bucuroasa ca, desi prietenii sunt rari si departe, ii simt, de cele mai multe ori, mereu alaturi de mine.

Ramaneti la fel. Brb.

Claudia, o minune de fata...

Si la indemnul - ca sa nu spun apropo'-ul - unui coleg de breasla, mi-am cautat numele. Nu in dosarele securitatii, nici pe forum la ZdR, ci pe site-ul manelistilor. Chiar daca nu ma bate gandul sa ma apuc de cantat, doar de ciripit pe ici pe colo, m-am introdus frumos... aici, la manelisti. Ce-a iesit ca nume de eventuala manelista? "Claudia Minune". E clar ca o minune ca e un semn ca-s o minune de Claudie! E clar ca-s o minune in viata multora! Ce site minunat!

Eu ca eu, dar incercati la prieteni. Noi am facut-o, cum ar fi (nu neaparat in ordinea asta, ci a curiozitatii) Flora Ordean, Laurentiu Leoreanu, Dan Ioan Carpusor, Mircea Geoana, Traian Basescu si, nu in ultimul rand, Alex Nistor (cel cu ideea) alias Petarda. Stiu baietii ce stiu...

Va pup pe portofelul cu euroi si va dedic nume fara numar!

Ramaneti zambitori. Brb.

Update: Neamtu', pe numele lui real, nu este nimeni decat Cristian Italianu..., insa pentru numele de scena... este chiar Curticaci Vasile. Ma scuzati, chiar nu-i vina mea, dar numele de vasile stiu de unde i se trage... si nu i se trage din partea din dos, pe unde unii se... scuza si pleaca...

Rectificare: Numele meu complet e "Claudia Iulia Matei" = Iuliana Sukera; iar in eventualitatea in care as fi strigata "Iulia Matei" = Marar Iuliana. Mda, nu-mi mai vine sa rad...

Brb.

Aoleu, ce pozitie, ce rusine!

Rusine, mare rusine pentru colegii de la ZdR, carora le sta capul mai mult la pozitii, decat la politie. Eu cred ca politia e pe pozitie - sezut, iar proxenetii romascanii au in cap cu totul si cu totul alte pozitii – clasice, de fuga. Nu exista dreptate deloc pe lumea asta!

PS: Fara nicio legatura cu “eroarea”, ce fete au proxenetii astia… Par mai mult a contabili, parerea mea. Probabil de-aia si succesul in bransa. Aveti grija pe cine angajati, sa nu va faca stop pozitia.

PS1: Da cineva un suc, ca v-am scapat de rusine? Ma bucur ca asculta si cineva de gura mea.

Ramaneti pe pozitii. Brb.

Ai gripa, ai valoare... istorica

Gripa sau strategie? Tuse sau paranoia? Acestea sunt intrebarile. Pe vremea lui Gabriel Garcia Marquez, se murea de dragoste si holera. Pe vremea lui basescu, geoana si antonescu se moare de foame si de gripa. De porc. E de porc, dar nu trebuie sa-l mananci sa te imbolnavesti. Nici sa traiesti langa el. Conditia vitala e sa traiesti in Romania, unde oricum se moare de ras, de grija caprei vecinului sau de plictiseala.

Eu una nu cred in gripa. Ma bucur ca avem cu ce umple paginile din ziar, despre ce vorbi la tv, dar atat. Nu cred in gripa, pentru ca numai in Romania nu moare nimeni de gripa, iar peste tot, adica in tarile civilizate, “se decedeaza” in draci. Daca in spitalele noastre, unde nu se gaseste de niciunele, romanii sunt salvati pe capete, atunci nu exista. E o filosofie proprie, care ma fereste pe mine de nopti nedormite, si, pana acum, a functionat bine.

Imi aduc aminte de momentul gripei aviare, cand ardeam mii de puicute, nu in parcari, ci in curtile taranilor. Cand ma stergeam pe presurile imbibate cu solutia miraculoasa. Cand mancam doar paine unsa cu untura, de frica sa nu ma trezesc odata cu gainile sau sa fac pe cocosul in casa altuia. A venit gripa aviara, a trecut. Bietele gaini.

PS: Nu pot sa nu va povestesc cum, toate tarile occidentale, stiu sa vanda orice, dar mai ales istoria. De exemplu, la strasbourg, te sui in trenuletul feeric ce-ti face turul orasului, centrului vechi, si, pe langa ruine, ai posibilitatea sa vizitezi stradute pavate cu imobile noi noute, in timp ce in casca ti se spune cum ca, in urma cu o mie de ani, pe acel loc se afla un spital pentru sifilitici. Jura-te ca nu-i asa! Propun si eu la cultura noastra, sa pictam harta Romaniei cu raturi de porci si, cand eu voi fi bunica, sa le povestim nemtilor despre supravietuitorii gripei porcine. Pentru iubitorii de animale, o sa avem o harta cu gripa aviara si vom ridica statui cu cate un cocos, la care sa se inchine si parlamentarii de peste ani, lasand cate o jerba din spice de grau, pe care sa scrie: “Nu te vom uita niciodata, fratii Escu”.

PS2: A aparut si in Neamt primul caz de gripa porcina la om, confirmat! Fugiti... Scapa cine poate...

Ramaneti sanatosi. Brb

Sauna politica

Va povesteam ieri de salamul lui geoana. N-au apucat toti salam, dar va asigur ca laturi au ramas la toti. Intalnirea mea cu cel denumit, generic, “prostanacul” a avut urcusuri si coborasuri, ca orice relatie, bazata pe prietenie si respect. O sa vedeti cum s-a desfasurat intreg spectacolul care ma face sa cred ca, atunci cand unii vand bilete, prosti sunt suficienti sa le cumpere. Ca la turma, cu sau fara mulsul oii.

Actul 1

Scena 1: Toamna, fosnet de frunze, zgomot de camioane… DJ 15?? Nu stiu, la Motel Condor, ca p-asta il stiti cu totii. Asteptam, in liniste, sosirea oficialilor. Cand, deodata, din frunzis, apare romanul, cel cu berea-n mana si cizme de cauciuc, la care se adauga “tare-n clanta”: “Vreau sa stau de vorba cu Geoana, sa-l intreb de ce l-a dat jos pe Sarbu, de la Agricultura…”. Pe scurt, omul incaltat si dotat cu un minicamion plin cu oi, avea de transmis un mesaj, pe care l-a tot repetat fiecarei vietati intalnite, jurandu-se ca e om citit si nu vrea scandal.

Vine Geoana, coboara, calca totul in picioare, si intra la caldura. Afara ramane eroul nostru, cel incaltat, nu cu fesul, ci cu ciubota romaneasca. Se indreapta spre autocar, din care coboara Sarbu, Ilie, eroul secundar. Omul: “Vreau sa stau de vorba cu Geoana sa-l intreb de ce l-a dat afara de la Agricultura pe Sarbu”. Sarbu ii explica pe romaneste, cum e cu votul, cum e cu alegerile, cum e cu pusul-depusul ministrilor. Omul nostru insista: “D-le, eu il vreau pe Sarbu”. Sarbu ataca: “Eu sunt Sarbu, d’le”. “– D-le, vreau sa vorbesc cu Sarbu, ca el…” – “D-le, eu sunt Sarbu” – “D-le, nu te cred”. – “D-le eu sunt, ce, nu seman cu cel de la televizor??”… Omul nostru se lumineaza… “Da, d-le, tu esti Sarbu”… Nu mai apuca omul sa mai spuna multe, ca… vine Geoana, pleaca microbuzul, pleaca si Sarbu, iar omul nostru, incaltat si cu oile in camion, se uita, in zare, la campurile nemuncite, dar fericit ca a vorbit cu Sarbu.

Actul 2

Coboara Geoana la Piatra Soimului. Lume multa, strigate, culoar de oameni si SPP-isti. Nimic extraordinar. Urca Geoana pe scena, vorbeste, si cand sa coboare, noi, astia din presa, dupa el. Mare greseala. Oameni buluc, cu hartii, acte medicale, scrisori sau cu buzele tuguiate pregatite de pupat s-au napustit. Nu conta pe cine apucau de mana, important e sa-l apuce pe D-zeu de picior. Timp de cativa metri, gogoloaia de oameni, inainta in aer, intr-o disperare incredibila de a atinge un om. Intai picam pe dreapta, dupa care oamenii de jos se ridicau, si… picam in stanga… N-a durat decat cativa metri, dupa care probabil unii s-au saturat si au mai facut loc.

Scena 2. Inaintam, agale, printre maini ale oamenilor si SPP-istilor. Oamenii, cu sau fara ciubote de cauciuc, s-au transformat - din micii “aplaudidasi” si strigatori de urale - in roboti setati sa puna mana pe haina rosie, sa-l ia in brate pe invitat, dar cu asa infierare, incat aveai impresia ca se pregatesc de cina, nu de alegeri. In tot acest ritual, mai gaseai o maicuta, imbrobodita, vai de capul ei, care pe strada abia s-ar misca, dar cuprinsa de valtoarea rosie, prindea forta incredibila sa te izbeasca la pamant, numai sa-l priveasca in ochi pe politicianul nostru. Nu conta cum, printre picioare, pe sub mana sau peste capul celor din jur. Am incercat povestea cu vorba buna “asteptati, ajunge si la dvs. Daca stati la rand o sa dea mana cu toti” … Eu vorbeam, iar ei urlau. Mare nebunie. Am iesit, dupa ceva minute, din hora. Obosisem sa mai incerc sa raman rationala.

PS1: As pune pariu ca daca toata lumea ar sta aliniata, ca la spovedanie, candidatul-candidatii ar da mana cu toata lumea. E interesul lor. Dar nuuuu, e mai placuta baia, daca picioarele altora se transforma in piatra ponce, daca sudoarea lor e gelul tau de dus si daca maneca de la haina vecinului tine loc de prosop.

PS2: Prin viata mea, m-am mai intalnit cu sefi de stat, ba Iliescu, ba Basescu…, dar niciodata nu m-a trecut o asa dorinta sa-i iau in brate, ce sa mai vorbesc de pupat… Nici macar poza nu simt nevoia sa am cu ei acasa.

Concluzie: Pana la urma, ca sa-mi pastrez aroganta, ideea era ca EU sunt mai importanta decat EI. Ei fara mine nu pot exista. EU fara ei, da. Daca nu e unul, e altul. EU raman, insa, aceeasi.

PS3: Vreau si eu un premiu ca m-am tinut de promisiune si v-am scris azi.

Mai scriu si maine. Brb.

Baie de aburi

Va scriu despre cum se calca oamenii ca animalele in picioare pentru a da mana cu politicienii. Va scriu maine, azi nu mai pot. Azi am scris asta, ca maine sa nu ma fac de ras sau, mai rau, sa nu ma fac ca uit.

Brb.

As hali salam, da’ n-am decat carnati de plescoi

Mi-e tot mai sila. M-am saturat de astia de la tv, cu politica lor cu tot. Mi-e sila, tare sila de ei toti, sila fiind un sentiment care se traduce prin aceea ca mi se rupe, daca mi s-ar scula, si de aceea nu spun ca mi se rupe, ci ca doar mi-e sila, logic.

De Ei ca de ei, da’ mi-e mai sila de niste oameni, preacinstitii de ei, care n-au treaba cu politica, dar parca de-acolo is facuti, de parca mama lor si tata lor sunt rude cu basescu, geoana si tot neamu’ lor si cand o fi hora mare in sat o sa fie si ei lasati sa-si plimbe vaca pe pasune. Oameni care au alt serviciu, dar pe care-i vezi si mai inversunati sa faca lumina, sa castige al cel bun alegerile si sa fie dreptate si cinste pe lumea asta colcainda de viermi.

Hai si cu exemplele. Simpaticii astia, cu care nu am nimic in mod deosebit, doar ca ma enerveaza fantastic modul in care respira ei aer curat de munte, direct din telegondola si se cred stapanii abatoarelor si a dobitoacelor. Revin. Simpaticii de ei au facut un filmulet, bun, frumos, aproape elegant (a se citi “nu foarte jegos”), pe care l-au postat pe iutub si, din greseala bineinteles, mi l-au trimis si mie. Foarte frumos, priviti si minunati-va ce descoperire, mai ceva ca roata.

Deci: s-a filmat o punga (ce-i drept, era de la fata locului) intr-un portbagaj si gata: mita electorala - salam si cash, a se citi romaneste, adica branza. Mare ancheta! Eu l-as fi pus chiar pe harabagiu, sa muste din salam, in timp ce ar urla la telespectatori “as hali salam, dar mai buni sunt carnatii de plescoi, pentru ca nu au E-uri”. Era mai convingator.

Mi-e sila de acesti “flagranti”, intr-o tara in care toti beau bere rosie, mananca peste cu oase galbene si primesc pungi pline portocalii (a se vedea alegerile parlamentare), dar nimanui nu-i miroase gura decat cel mult a odorizant de toaleta. Mi-e sila de atata corectitudine intr-o tara in care noi am educat poporul cu televizorul, in care noi am cumparat primii voturile, iar acum vrem dreptate pentru ca vecinul are bani sa fure mai mult, apoi vrem si respect si multe vorbe care, din pacate, is la fel de lipsite de continut ca si plasele electorale.

Pentru politicieni, din tot sufletul meu, fara numar (melodia e veche, dar timpurile sunt aceleasi):

PS: Fie vorba intre noi, aia care au mancat la geoana, beau maine de la liberali si poimaine joaca la spectacolele democrat-liberalilor, deci nici eu n-am inteles nimic din punga, nici lor nu le ajunge gaura de la covrig pana la alegeri si nici voua nu mai am ce sa va mai scriu.

Mai veniti si maine. Brb.

Sigur e de la gripa?!

Acum, nu vreau sa fiu eu cea care arunca prima piatra, dar drajilor, ca sa-l imit pe neamtzu, a dat pandemia printre noi, altfel nu-mi explic cum fiecare site are, azi, bube. Ori am luat gripa porcina, ori umbla o infectie rosie, se pare, printre noi.

Dupa ce au picat site-urile ziarelor localo-judetene, au picat si blogurile. Ma anunta, cu rosu, ca ma virusez... De ce? Inauntru e portocaliu cu galben?

Cred ca platforma romascani.ro a fost intoxicata, iar teo si neamtu... sunt pe stop.

Nu disperati. Brb.

Badea Cenea de la Roman

Cred ca avem si noi prin oraselul nostru de provincie cu iz european un badea. Un mircea badea, alegoric vorbind bineinteles, care s-a suparat pe presa locala si i-a dat “turn off”. Site-ul CNA n-a mers vreo saptamana din cauza Lui, iar ziarele locale nu merg pe net… de ieri si de azi.

Variante de paranoia pot fi cu duiumul, dar eu cred ca, pe criza asta, unora le-a fost prea lene sa mai dea click, dublu click pentru a urca/arunca editia pe firul de net. Pacat de cei care, toata ziua buna ziua, stau si tasteaza comentarii.

Va dati seama mai oamenilor, i-ati lasat pe bietii natangi fara loc de munca?! Nu-i frumos... Hai bagati ziarul in priza, sa aiba si dobitoacele ce rumega.

PS: Da' v-am spus ca site-ul romtv functioneaza, da? Serios, numai pe www.romtvroman.ro.

Hai va pup. Brb cand o sa pot.