Un pic de dragoste pentru Roman...

Somnoroase... pasarele

2010-06-08T13:10:00.004+03:00

La cererea fanilor mei, ca tot va doreati sa-mi analizati noua tunsoare, va ofer ceva si mai tare: eu dormind, cu freza noua pe masa si geaca de imprumut. Bine ca nu am si pasta de dinti pe fata sau hartie igienica in nas, ca-n tabara... Povestea pozei e simpla: terasa de la hotel, ora 12 noaptea, doi prieteni la masa, unul preocupat sa faca poze... Mie frig tare si somn dublu. Poza nu a prins si sforaitul, dar cica nici nu s-a manifestat activ. Cred ca si el era prea obosit. Cam asa aratam dupa cinci zile de news-roman:

In prima zi de news-roman, aratam asa: fresh.

Ramaneti zambitori. Brb.

Coplesita, obosita, dar am un vis

2010-06-04T09:23:00.004+03:00

Sunt coplesita si un pic obosita. M-am crezut oleaca ileana cosanzeana cand am pornit www.news-roman.ro. Inca ma mai cred, dar n-am timp sa ma gandesc la asta foarte mult, sa-mi impletesc cositele sau sa scriu pe blog. Estimez sa-mi intru in ritm cat de curand.

Oricum, pe langa faptul ca m-am plans - ca asa-s femeile - si ca ma alint, recunosc ca sunt coplesita de numarul de accesari, in conditiile in care nu a fost timp de promovare. Asta nu ma face decat sa ma bucur (as si topai, dar chiar nu am timp) si sa-mi doresc urmatorul lucru: sa urc pe hotelul roman. Nu ca alpinista, ci cu un mash-banner-panou-foto cu News-Roman. Sa fiu sus, acolo unde a mai fost doar Dorin Ursarescu (foto) sau Mircea Geoana. Umbla vorba ca cine urca acolo, se pabuseste sigur. Nu-s superstitioasa, nu primesc masaj de la oameni politici, nu fac politica si nu fac afaceri pe banii statului, deci nu o sa pic. Decat un pic de dragoste pentru roman.

Ma gandesc la un termen de ducere la indeplinire a visului: 3 luni... Important e sa fie vara, sa pot trage cu ochiul la fustele fetitelor, in paharele celor care stau la terasa, la masinile stranierilor si sa salivez, de sus, dupa o felie de pepene rosu. Cu samburi.

Rămâneţi visători. Brb

Multumesc

2010-05-31T15:00:00.003+03:00

Pentru că eu cred în ceea ce fac, pentru că eu cred că oamenii au dreptul la o şansă, pentru că eu cred că "breasla jurnaliştilor" ar trebui să fie unită (nu neapărat împotriva cuiva/ceva, ci în sens de solidaritate), pentru că eu cred că dacă alergi de unul singur eşti doar un "loazăr" cu o simplă coroniţă.... am alte o mie de motive, dar mă opresc.... îi mulţumesc lui Alex pentru gândul frumos şi frumos exprimat. Nu mai e nevoie să spun că Alex lucrează la ZdR, nu? De-am fi mai mulţi destupaţi la minte, am reuşi mai multe în viaţă... Individual sau în grup.

Eu cred că mizeriile, răzbunările şi orgoliile nu trebuie să-şi facă loc în inima mea.

Rămâneţi prietenoşi. Brb

Drept la replică

2010-05-31T14:39:00.002+03:00

Pentru cei care au făcut diferite scenarii legate de plecarea Cristianei Bortaş de la CNS. Uite că a venit şi răspunsul. Parţial... aş cârcoti el, dar măcar e de la sursă. Eu l-am primit ca şi comentariu şi-l postez drept "ştire". Voi, puteţi face orice doriţi cu el:

"Sînt viperă cu corn, vărs venin, aşa spune primarul. Succesele pe care le-a avut la catedră şi în administraţie îl îndreptăţesc să pună etichete celor care nu-l aplaudă.Eu sînt unul dintre cei care constată că oraşul arată mai frumos, pe ici pe colo, dar am dreptul, ca simplu cetăţean, să mă întreb şi să întreb cu ce bani, cu ce firme, de ce acum, în plină criză, şi dacă acestea au fost cu adevărat priorităţile romaşcanilor. Oamenii primarului fac zid în faţa presei, nu le pasă decît să se aleagă cu ceva avantaje, fie şi o farfurie cu mîncare la ospeţe cu lume bună.

Oamenii de afaceri trebuie să supravieţuiască, spun ei, trebuie să-şi ţină firmele şi agajaţii în viaţă, nu-i mai interesează cîte miliarde de lei le mai rămîn. Cînd întreb despre toate acestea, primarul mi-arată că se scurge venin pe la colţul gurii. Mai bine decît ceea ce le curge celor care îi cîntă osanale, îl aplaudă la orice pas şi-l încurajează. La fel a făcut şi predecesorul, în goana după imagine, succes la public şi voturi. " (....)

Întregul "articol" se găseşte aici: click

Rămâneţi atenţi. Brb

Click pentru News-Roman

2010-05-31T11:41:00.002+03:00

Pentru că nu am avut de ales, pentru că toată lumea mi-a închis uşa sau mi-a deschis-o doar după ce a pus lacătul pe ea, am fost nevoită să gândesc pe cont propriu. N-a fost uşor. Pentru că, din nou, unii au spus „da”, iar apoi şi-au închis telefoanele. Alţii au spus „da”, iar apoi m-au „rugat” să-i uit pe vecie. Au fost câţiva care nici nu m-au ascultat măcar. Aşadar, puţinii (foarte puţinii) care au mai rămas au promis un click.

Un click pentru News-Roman. Pe www.news-roman.ro, care se deschide mâine, 1 iunie 2010, într-o zi de marţi, veţi putea găsi un format nou de „ziar” online. Un site cu informaţii în special din Roman, axat în principal pe ştiri utile şi interviuri. În altă ordine de idei, un loc aparte o să-l aibă lumea bloggerilor, de unde, sper eu, să primesc ajutorul de care nu am avut parte in lumea reală. Măcar un click, măcar un spaţiu de promovare pe site-urile proprii.

Normal că, într-un final, de pe www.news-roman.ro vreau să fac bani. Am deja doi oameni care mi-au promis, zilnic, un click. Mai e mult până la mie, dar cred că va fi măcar interesant, dacă nu o reuşită. Pentru bloggeri, dacă lucrurile continuă la fel de bine cum se preconizează, există un loc de suflet pentru promovare şi premii, constând în produse IT. Deocamdată, încă rotiţele se mai învârt şi detaliile vor urma să fie publice pe site. Inclusiv valoarea premiilor, că aşa este fair-play.

PS: Blogul rămâne activ. Abia i-am dat, iar, de gust. Ce nu este util şi nu încape pe news-roman, o să îşi găsească oricând loc aici. Tot aici, o să vă mai ţin la curent şi cu eventualele noutăţi, succes(uri)e, eşecuri legate de proiectul meu.

Asculta mai multe audio Muzica

Rămâneţi curioşi. Brb.

M-au dat la Can-Can

2010-05-31T08:46:00.002+03:00

Am apărut la ziar. La ziarul de scandal – Can-Can. Pe bune, numai că e o versiune mai tinerică de-a mea şi muuuuult mai naivă. Dă click, dacă nu mă crezi.

Vârsta: 28 de ani

Sunt din: Roman

În prezent sunt: şomeră

Pe viitor sper să: îmi găsesc de treabă

Dorinţa, visul meu este să: trăiesc bine (ha, ha, ha). Nu, visul este să fac ceva util cu viaţa mea şi să mă doară cât mai puţin spre deloc în cot de vieţile altora.

Hobby-urile mele sunt: scrisul şi arta manipulării. La niciuna nu excelez.

Iubesc: să iubesc

Detest: fudulia

Mă distrez: în afara oraşului

Nu pot trăi fără: (auto)apreciere

Caracterizare: zâmbăreaţă, sictirită, optimistă, neprietenoasă, citită, mahalagioaică, femeie. Rac.

PS: Că nu mă pot abţine, că mi-au murit lăudătorii, că nu-mi mai încap în pene, că nimeni nu mă mai vrea, spun eu: erau să mă dea şi în ZdR. Cu 15 pentru Roman. N-a fost să fie. Mi-a luat pagina Alin. Na, el e preşedinte. Eu, nu-s. Încă.

!!!!! Melodie necenzurata

Asculta mai multe audio Muzica

Rămâneţi cititori. Brb

Adevărul despre Ea

2010-05-30T13:47:00.002+03:00

Moţăi, în timp ce, pe ecranul calculatorului, se derulează Seinfeld. Râsul zgomotos al „publicului” mă mai trezeşte din lâncezeală. E amuzant băiatul ăsta. Cred că-mi place deoarece vorbeşte despre lucruri simple, normale, posibile. Unele le-am păţit şi eu. Cred că şi atunci am râs. Râd destul de mult. Acum aş mai dormi un pic, însă îmi sună telefonul. Mă surprind zâmbind şi nu e datorită lui Jerry. Mă sună un prieten, cu care nu am mai vorbit de ceva vreme...

Hmmm, îmi spun, plină de sine, până la urmă lumea nu m-a uitat. „-Alo, salut... Ce mai faci?” Discuţia continuă pe ritmuri de salsa. Eu mă dau doi paşi mai în spate, îmi plâng uşor de milă, după care mă rotesc pe călcâi şi avansez credibil şi stăpână pe mine: „Nu-i nimic. Mă ridic eu. Şi nu voi popi pe nimeni. O să-mi fie bine, o să vezi tu...”. Râde şi el. Râd şi cei din film. Îl opresc pe Seinfeld. După ce voi închide telefonul vreau să recuperez faza. Poate mi s-a întâmplat şi mie. „-Tu ce mai faci, esti bine?”, întreb eu, aşa cum m-a învăţat mama... că în viaţă trebuie să fii politicos şi să întorci gestul omului. Mingea e, acum, în terenul lui. El nu dansează salsa. E mai degrabă un vals. Un dans de societate, cordial. „Nimic în mod special. Sunt ok, nu mă plâng prea tare. Voiam să ştiu dacă tu eşti bine”. Simt nevoia să improvizez ceva. Sigur nu simt nevoia să vorbesc despre mine, deşi atâtea gânduri, planuri, vise îmi trec prin minte... Aş da drumul la film, poate prind o poantă bună şi o spun. În acest fel, el îşi va lua gândul de la curiozitatea asupra vieţii mele anoste şi va zâmbi. O să-l fac să se simtă bine. Da, asta e scăparea mea.

„Ea ce mai face?”, mă întrerupe, la o secundă după ce tocmai apăsasem butonul magic de play... „Ea? Ăăăă, nu ştiu. Cred că-i bine. Sigur e bine, numai că nu am mai comunicat de ceva vreme. Am fost ocupate”, mint, dar nimeni nu-i aşa de nebun încât să mă contrazică... Nu la telefon, nu din prima, nu azi. „Păcat, vă stătea bine împreună”. Îmi iau inima-n dinţi şi lovesc „Da. Plus că săruta şi foarte bine”. Nu-i o replică din film, dar semăna cu ceva dintr-un episod teribil de ilar. E o replică bună, îmi spun. Nu m-am înşelat. Îi puteam auzi respiraţia, din ce în ce mai sacadată, în telefon. Semăna cu un grohăit de porc, scărpinat pe spate într-o zi caniculară de vară. Nu e dizgraţios, e doar uşor prea evident. Nu ştiu dacă să-l întrerup... Trebuie să-l întrerup, dar nu ştiu ce să spun. Încă o glumă? Cred că i-a ajuns pe ziua de azi...

Îmi sună celălalt telefon. Da, asta este! Respir uşurată, în timp ce, la capătul celălalt al firului invizibil, interlocutorul încearcă să-şi drege glasul. „Nu te mai chinui”, îmi spun în gând. Te salvez tot eu. „Scuză-mă, mă sună cineva. Mulţumesc frumos pentru telefon şi pentru că nu m-ai uitat” sau nu ne-ai uitat, dar mă abţin de la ultima formulă. Ne salutăm, protocolar, în timp ce, cu mâna dreaptă, apăs instinctiv „yes” pe butonul de la celălalt telefon. „Da, acum cobor”. Până să închid, sunt deja jos din pat şi-mi trag un crac de la blugi pe mine. Nu-ţi place să mă aştepţi, iar mie nu-mi place să te supăr. Nu vreau să supăr pe nimeni, dar nu-mi reuşeşte întodeauna. Cred că pe interlocutorul meu l-am cam supărat, după ce i-am dat apă moară şi i-am întrerupt fantezia. În timp ce-mi perii cu grijă părul ciufulit la spate, de la pernă, mă surprind în oglindă că zâmbesc. Ce ţi-e şi cu bârbaţii ăştia... Nu suportă gândul a doi bărbaţi care se sărută şi înnebunesc la gândul că două femei şi-ar putea atinge, pasional, brutal sau doar accidental, pielea. E rece în baie. Îmi aduce aminte de o cameră impersonală, cu un pat, o canapea şi un televizor dat prea tare şi un miros apăsător de ţigară Parliament. O şuviţă de păr încâlcită pune punct visării. Nu am timp de amintiri. Trebuie să cobor. Ies pe uşă, aruncând un „pa, nu întârzii mult” şi o zbughesc pe scări. Mă opresc în hol, la avizier. Da, casa scării... Arunc o ultimă privire prin geamul plin de anunţuri şi ies râzând. Ies spre tine. Deschid uşa şi urc la fel ca de fiecare dată. Întâi piciorul drept, apoi stângul, într-o mişcare nefirească, deşi totul este atât de normal. Ca de fiecare dată, îmi spui să-mi pun centura, de parcă ne-am pregăti să zburăm pe Lună. Te ascult şi te privesc. Oare şi tu gândeşti la fel... Oare atunci când iau restul de la vânzătoarea de la chioşcul de pâine şi ne atingem degetele sau ne zâmbim, mulţumindu-ne reciproc pentru afacere, te gândeşti dacă e coaptă pâinea, dacă mi-a dat restul corect sau dacă ai putea să cumperi, la pachet, o iluzie?! Dacă ai şti, dacă ţi-aş spune, te-ai schimba? „Nuuu, nu se poate”, spui, sigur pe tine, iar eu ridic ochii şi mă bucur până la Lună. Te uiţi fix la parbriz. Ai pornit ştergătoarele. Afară plouă. Nu-ţi place ploaia.

Ochii mi se prefac în nori. Nu vei şti adevărul niciodată. Nu-l vei şti, pentru că adevărul nu există! Ploaia s-a oprit. A fost una trecătoare, de-o vară. Porcii cred că s-au bucurat...

Asculta mai multe audio Muzica

Rămâneţi povestitori. Brb

Cristiana Bortaş pleacă de la CNS

2010-05-29T10:20:00.003+03:00

În mod normal, Cristiana Bortaş pleacă de la CNS ar fi fost doar o bârfă. Dar ce mai e normal în ziua de azi?! Ieri, am purtat o discuţie absolut halucinantă cu CB. Eu am sunat, aşteptându-mă la una din conversaţiile obişnuite dintre noi, ceva cu iz de ceai verde şi gust de prăjitură diplomat (cu puţină frişcă). A fost mai mult o tiradă, decât o discuţe. S-a încheiat cu "Eu, începând cu ziua de marţi (n.b. - 1 iunie 2010), nu mai lucrez la CNS"

Am închis telefonul, că oricum n-am înţeles nimic. Bine, în presa romaşcană e din ce în ce mai greu să înţelegi ceva. E nevoie să angajăm un om care, zilnic, să se ocupe cu desenul... Dacă ea a zis că pleacă, nu e bârfă - e ştire. Probabil ar trebui să o etichetez cu "politic-os"...

Rămăneţi statornici. Brb

Asculta mai multe audio Muzica

PS: Şi nu mă bucur, pentru cei care încă mai cred că nu pot dormi de grija altora. Dorm bine, chiar şi sforăi. Uneori.

Alin Antochi, preşedinte

2010-05-28T22:55:00.004+03:00

la PSD Neamţ. Ales. N-am visat. Aşa am auzit. Arsene se întoarce la Cetate. Cred că eu i-am purtat noroc lui Alin, că l-am pus în poză cu mine şi imediat după Chelaru, Ioan Chelaru. Bineînţeles că el nu o să recunoască! Sau poate Ponta i-a purtat noroc... N-are importanţă, trăiască preşedintele - şi acum nu mă refer la Băsescu. El să facă ce-o vrea, numai nouă nu!

Noapte bună!

Rămâneţi politic(oşi). Brb

Viaţa, băută înainte de masă

2010-05-27T14:53:00.000+03:00

Mă uit în paharul plin cu licoarea roşiatică. Nu-mi place culoarea. Nu-mi place carnea în sânge. Am impresia că, dacă îndrăznesc să muşc, ţipătul animalului mi se va lovi de corzile vocale şi mi se va întoarce asemenea unui ecou de reproşuri. Prefer să simt gustul de ars, ce-mi aduce aminte de cozonacul cu cacao al bunicii, făcut în cuptorul de la aragazul cu trei ochiuri şi o butelie. Nu mi-e foame, dar o felie de cozonac de la bunica nu aş refuza. Nu aş inmuia-o în vin, ci aş ciupi bucată cu bucată şi aş lăsa fiecare boţ să se topească uşor, pentru că, acum, azi, îmi este prea lene să mestec. Să ascult.

Ridic paharul, învârt uşor, în sensul acelor de ceasornic, aşa cum am văzut pe Dicovery că se face, şi sorb. Prima gură e ca primul sărut. Îmi face uşor gura pungă de atâta dulceaţă, stomacul mi se strânge, iar ochii mi se închid, de parcă ar vrea să păstreze senzaţia vie mai mult de câteva secunde. Scârţâitul scaunului din faţa mea mă aduce cu picioarele pe pământ. Orice vis durează doar câteva clipe, oricine ştie asta... Tu vorbeşti, te agiţi. Licoarea mi-a alunecat pe gât, îşi face loc acum, probabil, printre resturile de mâncare de la prânz.

Nu-s supărată pe tine, dar nu-mi pot lua ochii de la faţa de masă şi de la pata crem lăsată probabil de cei doi bărbaţi care s-au ridicat de pe scaunele astea pentru a ne face nouă loc. Nu înţeleg de ce te agiţi, în timp ce totul, în jurul tău, este de o normalitate bizar de banală. Zâmbesc. Întotdeauna zâmbetul meu îţi aduce confortul de care ai nevoie. Ai impresia că totul este bine, iar mie îmi place să te fac fericit.

Ridic paharul, în timp ce, ca să par interesantă, privesc dezinteresată în jur. Aşa am văzut că fac actriţele în filme. Ce pereche frumoasă, îmi spun în gând, uitându-mă în colţul camerei, spre geam, unde doi tineri se ţin, peste masă, de mână. Nu îndrăznesc să-ţi mai împărtăşesc secretele găndurilor mele. Nu le înţelegi, pentru că lumea ta este agitată, iar a mea este discretă. Încerc să aflu, dintr-o privire, care le este povestea. El o iubeşte mult. Ea îl iubeste mult, dar mai puţin decât el. El simte asta, iar fiecare gest al lui îi trădează inferioritatea. Probabil îi spune, pentru a zecea oară astăzi, cât e de frumoasă. Fiecare compliment e ca o cărămidă pusă în groapa care, peste timp, speră el să o umple pentru a ajunge la înălţimea ei. Ea îi face cu ochiul şi-i trimite o bezea, în timp ce priveşte înspre degetele de la mâna stângă. Se uită la inel cu piatră roşie... Hmmm. Poate m-am înşelat. Poate cărămida e doar o piatră nestemată după care el a alergat Iar ea a înţeles. Probabil că niciunul... Gândul îmi este (în)frânt.

Ai cerut deja nota. Mă ridic de la masă şi te urmez ascultătoare. Mă întorc, pentru o fracţiune de secundă, cu privirea către locul de unde am plecat. Pata e tot acolo. Paharul e pe jumătate plin. Ar fi trebuit să-l beau. Tot timpul las lucrurile pe jumătate terminate.

Asculta mai multe audio Muzica

Rămâneţi povestitori. Brb

15 pentru Roman

2010-05-27T09:51:00.003+03:00

Contra-editorial la „15 ani de presă cotidiană în Roman” – mi-a plăcut oarecum, dar, tocmai pentru că au trecut 15 ani, mă aşteptam la „altceva”. Am citit, în schimb, un editorial plin de patetism tern, în care se vorbeşte despre un trecut greu, dar glorios, şi deloc despre viitorul strălucit într-o economie ce duduie. Am citit un editorial scris parcă înainte de a bea cafeaua. Un documentar, construit din spatele unei biblioteci pline cu ziare prăfuite şi care înşiră evenimente şi frânturi de realitate abstractă. Noţiuni elementare. Fără suflet, fără miez, fără promisiunile, adeseori zadarnice, dar pe care eu – ca şi cititor – le aştept. Fără dorinţa ascunsă spusă, mai mult pentru sine, atunci când sufli în lumânările aşezate, cu imaginaţie, pe tort.

Nu o să mai scriu niciodată la ZdR, dar pe blog îmi este (încă) permis să mă joc de-a jurnalistul ce găseşte oriunde nod în papură.

15 pentru Roman

Istoric: 15 ani au trecut de la prima ediţie a ZdR, pe atunci cunoscut sub marca Monitorul. În tot acest timp, am schimbat trei (patru?) primari şi am supravieţuit unui număr greu de stabilit şi amintit de şefi de stat şi guverne. Şi oamenii noştri i-am schimbat. Unii pentru că aşa au vrut, alţii pentru că aşa am simţit că este mai bine. Meseria de jurnalist se învaţă, dar, înainte de învăţătură, e nevoie de pasiune. Nimeni nu se bucură de bucata de pâine dacă aceasta nu are condimentul minune. Pentru unii, condimentul a însemnat salariul, pentru alţii - beneficiile de a se „învârti” în ceaşcă odată cu caimacul societăţii muşatine, iar pentru cei care au supravieţuit – aurul. Meseria e brăţară de aur şi trebuie purtată nu cu teama că-i va fi furată, ci cu mândrie.

Suntem mândri că, în 15 ani, am învăţat unii de la alţii. Cel mai mult - noi de la voi, pentru că, altfel, n-ar mai fi fost o sărbătoare, ci o minune!

Prezent: 15 ani frumoşi şi o minune. Minunea sunteţi voi, cei care aţi înţeles că noi vă putem oferi o reacţie la ceea ce vi se întâmplă. Minunea este oferită de clipa în care, fie că mergeţi la chioşc sau intraţi pe versiunea online a ziarului nostru, aşteptaţi, asemeni copiilor în dimineaţa de Crăciun, să deschideţi cadoul. Suntem un cadou scump, poate, dar util pentru magia de care avem nevoie în viaţă. În el găsiţi povestea străzii pe care locuiţi, amintirea unui oraş de altădată, imaginea vecinului de la două blocuri mai departe, analiza economică a firmei la care lucrează unchiul sau verişoara, explicaţia faptului că verdele e mai verde vara sau, pur şi simplu, gândurile la rece asupra unui eveniment fierbinte.

Avem de toate, pentru că dorim ca voi să aveţi de la noi tot ceea ce vă trebuie. Nouă, de multe ori, ne-a trebuit curaj. Să arătăm cu degetul sau să aplaudăm, dar am reuşit să menţinem un echilibru între aşteptările dumneavoastră şi interesele noastre. Altfel, noi am fi fost o mână de oameni care scriu pentru un număr de cititori egal cu degetele de la mâna unui beteag. În realitate, noi suntem puţinul din întregul pe care-l formaţi în jurul nostru, asemeni unui zid. Puternic. Suntem o cetate, pentru că voi ne apăraţi!

Viitor: 15 ani au trecut. Urmează alţi ani. Niciunul nu va semăna cu altul, dar noi vom rămâne aceiaşi. Vom rămâne captivi în cetate, dar nu şi înguşti la mine. De acolo, de sus, vom privi la lume. Semeţ, nu cu trufie. Atenţi, nu iscoditori. Suspicioşi, dar nu paranoici. Vom scurta orizontul, în căutarea adevărului şi nu ne vom lăsa orbiţi de aureola portocalie, roşie sau galbenă.

Legământul tacit şi respectat în aceşti 15 ani nu ne permite să părăsim citadela, atât timp cât cineva ne va mai bate la porţile larg deschise, atât timp cât zidurile nu vor deveni ruine, iar ruinele nu vor fi demolate de buldozerele ce vor să facă loc giganţilor. Ne vom apăra, pentru că ştim că asta vă doriţi!

Dorinţă: Îmi doresc, ne doresc, vă doresc... Să fim sănătoşi, să avem timp şi bani să sărbătorim mai des, să ne amintim unii de alţii şi peste 15 ani, să ne strângem mâna chiar şi atunci când pierdem şi, niciodată, dar niciodată, să ne comportăm ca doi străini care vorbesc despre vremea. Mai ales despre vremea de ieri. Pentru că, astăzi, împlinim 15 ani. 15 ani pentru Roman. Iar mâine, vom împlini 15 ani şi o zi. Şi tot împreună vom fi!

Asculta mai multe audio Muzica

Precizare: Sunt sigură că gestul meu nu va fi interpretat deloc altfel decât este. Aşa că: nu săriţi cu gura! Dacă toţi am fi cuminţi şi ascultători, am muri, în 15 ani, de plictiseală! Nici măcar o clipă nu-mi trece prin cap că ce am scris eu e mai bun. E o alternativă. Feminină.

Rămâneţi invidioşi. Brb

Bârfă de top

2010-05-26T11:34:00.002+03:00

De când sunt în concediu - cuvântul şomer îmi sună degradant, aşa că nu-l folosesc - mă tot uit la tv, inclusiv pe canalul unde se presupune că ar începe emisia vechii înnoite tv – TopAll TV. Dacă uit eu să mă uit, o pun pe mama. Nicio schimbare... E la fel ca ieri. De fapt, şi mâine o să fie la fel ca azi. Din surse oficiale, am înţeles că pornirea e în iulie. Sincer, nu înţeleg de ce durează atât... Iei zece oameni. Pe trei îi înveţi să filmeze. Pe doi îi înveţi să monteze şi să emită. Pe ceilalţi, îi arunci în direct - la emisiuni şi pe stradă - la ştiri...

Asculta mai multe audio Muzica

Off topic: Fără nicio legătură cu ce e mai sus, Revista OK e pe blogspot... Acum am aflat. Trageţi şi voi cu ochiul, oricum e gratis. Click aici.

Rămâneţi bârfitori. Brb

Alo, superstiţia la telefon

2010-05-26T11:12:00.002+03:00

Ieri, de vreo trei-patru ori, am dat peste o ştie legată de un număr de telefon şi proprietarii lui, care, rând pe rând, mureau... Numărul Satanei, Numărul de telefon care aduce moarte şi alte titluri năstruşnice. Am insistat să nu citesc, dar, după ce nimic şi chiar nimic nu mai era interesant, am deschis asta. Ce am înţeles eu: unul a făcut cancer, iar ceilalţi doi erau mafioţi... Mare coincidenţă că au murit.... Probabilitatea fiind de 98% ghinion şi doar oleacă de şansă.

Eu nu am susperstiţii prea multe. Cred că joia nu e o zi prolifică, mai ales că toate necazurile s-au abătut asupra mea în această zi. 13 nu are efect asupra mea, probabil şi pentru că îmi place actriţa din Dr House. Pisica neagră? Am un vecin, pe alee la mine, care are în casă o pisică neagră!!! Eu am un câine negru. Deci, negrul nu mă sperie. Mă întorc din drum foarte des, pentru că sunt zăpăcită şi uitucă. Nu cred în vise, deoarece am ţinut, în somn, copii – bâieţi mici, coci (puralul masculin de la cocă) – în braţe şi... nimic. M-am visat mireasă de mai multe ori, după ce m-au terorizat, de-a lungul zilei, unii cu vârsta, ceasul biologic şi nevoia de a intra în rând cu lumea...

De fapt, m-am hotărât: superstiţiile sunt pentru proşti. Pentru cei care nu sunt în stare de nimic şi, pentru că nu fac nimic – deci nu le iese nimic, pot uşor să dea vina pe pisicile care sună la telefonul al cărui număr începe cu 13... Bineînţeles că telefonul sună de trei ori şi numai în zile de marţi.

Asculta mai multe audio Muzica

Rămâneţi reali. Brb.

Descoperă-mă!

2010-05-26T10:58:00.001+03:00

Descoperă-mă pe descopera-judetul-neamt.ro! Sunt la secţiunea: nemţenii care scriu despre judeţul Neamţ. Eu nu scriu neapărat despre judeţ, nici despre nemţeni, dar mai scap şi câte un adevăr, când am timp şi dispoziţie. Mă bucur că, deşi numai câţiva mai vorbesc cu mine, cineva mă şi apreciază... Glumesc. Ştiu că-s bună şi ştiu că mă iubiţi, doar ce altceva aveţi de făcut?!

Asculta mai multe audio Muzica

Rămâneţi atenţi. Brb.

Eu. Şi preşedintele

2010-05-25T17:00:00.007+03:00

M-a rugat cineva de vreo două poze... Răsfoind prin cufărul cu amintiri, am dat peste imaginea unor personalităţi. Să le spunem preşedinţi. De partide, mai mari şi mai mici, dar toţi puternici, în felul lor, dar mai ales pe lângă mine. Sunt şi eu cu ei, pe vremea când, aşa cum căprioara bea apă din lacul plin de PET-uri.

La dreapta mea: senator PSD Ioan Chelaru, chestor al Senatului, vicepreşedinte PSD, preşedinte PSD Roman... Peste dealuri, munţi, văi, mări şi depresiuni, tocmai la Bruxelles, la PE. Atât de aproape unul de altul şi, totuşi, atât de departe de casă... A trecut mult de atunci. Eram tânără şi nedormită. Ca o jurnalistă adevărată!

Tot la dreapta mea: Alin Lucian Emanuel (!) Antochi, actual candidat la preşedinţia PSD Neamţ. Pe atunci, europarlamentar. Tot la Bruxelles. Eram în bătaia steagurilor. Mai târziu m-au bătut şi pantofii, mochetele/traversele/preşurile/ţolurile/persanele de la PE sunt îngrozitor de nepractice pentru cei care vor să prindă Europa de coadă pe tocuri.

Iar la dreapta?! În fine, lângă mine: Gabriel Farcaş, preşedinte UNPR Roman, pe atunci membru PSD. Mi-a dat (a se citi: mi-am însuşit) săptămânile trecute un pix de la preşedinţia sa şi am promis, la schimb, că voi spune de bine. Deci tac. Eram sus la Colina Leului, în apropiere de Waterloo, la vreo 20 de km de Bruxelles.

Cu preşedintele PDL Roman - Dan Laurenţiu Leoreanu - nu am poză. Am poză cu leul de mai sus, de pe colină, însă cu cel în carne şi oase nu am. Încă. Oricum, poza asta e mult mai bună. Îi rog pe membrii pedele să stea liniştiţi. A reuşit să evadeze... pentru că, evident, era nevinovat.

În sfârşit... În faţa mea, preşedinteleeeeee Traian Băăăăăsescu. Spatele frumos e al meu. Nu ştiu ce-mi explica exact (era legat de inundaţiile din 2008), dar sigur privirea mea, de căprioară, l-a cucerit... De fapt, cred că l-a atras poşetuţul meu, croşetat după tradiţia hippy.

Acum eu cu faţa, el cu spatele... N-o văd nicăieri pe Flora Ordean... Sigur poza e un trucaj ordinar.

Eu cu El. Îmi scot pălăria în faţa lui. Două "enter-uri" mai jos, eu cu preşedintele meu. Nu e invizibil... El poate fi văzut doar de cei cu inima curată... Sorry pentru ceilalţi.

Fie vorba între noi, pălăria respectivă o furasem de la un primar PSD, deoarece costa numai 100 de euro...

Din păcate, arhiva mea de poze nu-mi arată nimic de preşedinţii liberali... Poate mă ajută ceilalţi colegi. Vlad sigur are măcar vreo trei-patru instantanee... Dă drumul la poze!

Asculta mai multe audio Muzica

Rămâneţi fotogenici. Brb.

Şi Oscarul merge la...

2010-05-24T17:32:00.004+03:00

Şi Oscarul merge la... de la stânga la dreapta:

Victor Ponta: Mulţumesc din inimă partidului şi tătucului, care m-a ridicat în braţe de trei ori şi am reuşit să mă prind de prag. Îi promit că voi continua filmările la Liceenii, aşa să mă ajute tata socru !

Adrian Năstase: Doresc pe această cale să-i mulţumesc lu' tuşica Tamara pentru că m-a ajutat cu un cofraj cu ouă roşii, că mi-a dat casă cu geam termopan şi îi promit să nu mă mai uit în oglindă, deoarece se sparge şi îmi aduce iar opt ani de ghinion şi de opoziţie.

Ludovic Orban: Na na na na... Liberal vine de la liberta, iar acum îi citez pe romina şi albano power. Sunt în libertate şi asta mă face mai puternic până-n omuşoru’ din gât. Mulţumesc celor afoni, care încă mai au încredere în corzile mele vocale. Fără ele, un trubadur ca mine ar fi nimic!

Crin Antonescu: Pentru că am prea mult bun simţ, doresc să-i mulţumesc actorului meu preferat din filmul Hoţul şi Vardiştii, Tăriceanu, care mi-a dat puterea să mă bat cu toţi şi să ies al treilea, chiar dacă am fost cel mai bun! Freza e de vină, am nevoie de alţi ochi albaştri... Sunt Crin, Crin Antonescu.

Ion Iliescu: Măi dragă, cu premiu sau fără, sunt cel mai bun. Merci oricum că vă mai gândiţi din când în când la mine.... God bless Rusia, pardon România.

Mircea Geoană: Întâi de toate, fără a vă plictisi foarte mult, vreau să vă mărturisesc că nimic din toate acestea nu ar fi fost posibile fără un masaj de relaxare, care mi-a alintat - într-un mod deloc eufemistic - fiecare muşchi în parte, astfel încât Arnold Schwarzenegger, chiar şi Mircea Badea, s-ar simţi penibil. Aveţi încredere în mine, repetiţiile sunt mama învăţăturii!

Emil Boc: Tată, mamă, mă văd la televizor! M-au pus ăştia să mă urc pe covorul roşu făcut sul, dar important e că mă vede o ţară întreagă de derbedei. Taticu’, mi-ai dat tu cu oul în cap, dar capul meu e mare şi odihnit. Mulţumesc că m-ai învâţat de mic să ascut coasa, acum taie foarte bine din salariile muncitorilor. La unii, taie chiar din rădăcină. Hai că vă las... Cineva să mă ajute să cobor... fără să pic.

Elena si Traian: Pisi, crezi că e bine că apărem, iar, împreună la televizor? – Iubi mic, stai liniştită, râzi ca mine şi totul va fi bine, hă hă hă. Dacă se ia cineva de noi, o să le spunem că e un trucaj ordinar. – Pisi, şuviţa ta e cam mică, trebuie să plec capul... ca să ne unim! – Iubi, lasă mofturile. E ca-n turism. Eu îţi ofer nimic, iar tu eşti mulţumită. Zâmbeşte, ţara e cu ochii pe noi! – Da pisi, doar cu tine trăiesc bine!

PS: Normal că ce e mai sus e un pamflet, e aşa de zâmbeală, chiar dacă nu-i mai vine nimănui să-şi arate fasolele... În fine, poza e primită pe e-mail, dar sigur e furată de undeva... Când aflu sursa, o dau în vileag.

PS2: Off topic. Avatar e un fim de doi bani. Chiar şi văzut la 3D, faptul că-ţi stă meduza pe năsuc nu-l face vreo capodoperă. Bine, nici nu te poţi pune cu gustul omului. Ce mi se pare îngrozitor e că s-a „cenzurat” faza de sex din film, să se uite şi minorii (unii le-ar da oricum lecţii lu’ taticu si mamica), ea apărând numai pe DVD. Faza în sine durează doar câteva secunde şi este construită pe... bază de păr. Nu tu misionarul, săritura de pe dulap, ci unirea energiilor capilare... De-aia cred că n-am înţeles eu filmul.

Asculta mai multe audio Muzica

Rămâneţi cinefili (nu-i o perversiune, e de bine). Brb.

Aţi votat !

2010-05-24T15:48:00.002+03:00

Aţi votat, m-am tuns! A fost exact ca la alegeri. Voi aţi vrut o blonda bună, focoasă, tapată, şuviţată, înfoiată şi frumoasă, iar, de fapt, a ieşit tot ceva de-a lui băsescu. Brunetă, "nantă", cu fantezui, bretonată şi zâmbăreaţă. Tata a spus că un fel de EBA (şi nu măr refer la poliţista comunitară preaslăvită de Vlăduţ... - nu am mai găsit articolul pe net, că vi-l ofeream), dar sper să nu mă capăt cu syda. Ce ştie tata despre modă şi ce ştiu eu despre politică şi dragoste!

Am agăţat până acasă şi doi cocălari, semn că am ieşit din nou pe piaţă. Nu la piaţă! De-acum, lumea e a mea...zi-le Loredana....

Asculta mai multe audio Muzica

PS: O să pun şi poze, un pictorial...dar aştept fotograful!

Unde dai şi ce găseşti

2010-05-21T13:41:00.006+03:00

Interzis membrilor de partid(e)!

Îi rog pe cei care s-au rugat să ajung vremurile în care mă plictisesc acasă, să treacă azi pe la Biserică, mai ales că-i sărbătoare, şi să se roage din nou să nu mai stau mult pe marginea patului, că chiar mă plictisesc. Una ca mine şi cu mintea odihnită nu face decât probleme.

Din plictiseală, în plictiseală, observ că Neamţul e iar pe primul loc. La dezvăluiri, anchete... Azi am citit două. Una vorbeşte despre Culiţă Tărâţă, donarea firmelor, şi "pierderea" mărcii "Monitorul de". Neinteresant. Omul, acum UNPR-ist, donează tot, pentru că se pregăteşte să preia frâiele Ministerului Agriculturii. Părerea mea. Ei au altă părere. Pentru cei interesaţi, întreg articolul despre Tărâţă, ziare, datorii la stat şi un personaj nou (pentru mine) din Bacău - se găseşte chiar aici.

Tot din plictiseală, am găsit şi cine e Moldocor SA de care întrebam un pic mai jos, dar chiar fără vreun ţel anume. Mai într-o doară... Cine a citit kamikaze, a aflat şi cum e cu odraslele lui Pinalty (alias Gheorghe Ştefan, alias primarul de Piatra Neamţ). Apare ceva şi despre şeful liberal, Dorinel Ursărescu (nimic nou, nimic din ce nu ştiam). De altfel, despre Green Energy s-a mai scris şi în trecut, tot fără rezultat. Mai la final de text, pe la comuna "Brusturi", explică autorii şi cine e firma care ridică săli de sport şi piscine, pardon piscinuri. Tot textul se găseşte aici.

PS: Până acum, n-am găsit nimic de rău despre PSD. Dar, mai caut.

Rămâneţi cititori. Brb

Îmi sare... ţandăra

2010-05-21T12:28:00.004+03:00

Era odată ca-n poveşti, era ca niciodată... Vă aduceţi aminte de povestea cu împăratul, cele trei fiice şi iubirea lor, povestea lui Petre Ispirescu? Fata cea mică îl iubea pe împărat ca sarea-n bucate! Asta era odată, pentru că în viitor va câştiga fata care-l va iubi pe împărat ca Magne B6, asociat cu fier şi un pic de fructoză!

Ministerul Sănătăţii vrea să pună taxă pe sare! Că cică de-aia murim repede de inimă. Sări-v-ar legile să vă sară din cap! Că inimă se găseşte doar la măcelărie!

PS: Tot nu mă credeţi, citiţi aici.

Asculta mai multe audio Muzica

Rămâneţi îndulciţi. Brb

Mergeţi, mergeţi

2010-05-21T11:25:00.005+03:00

M-am uitat aseară la dezbaterea, oarecum echilibrată - adică a vorbit toată lumea (doar nu crede nimeni că în presă există echidistanţă şi obiectivitate! - ele există doar dacă eşti de partea trunchiului), de pe Realitatea TV, legată de construirea în 2010, în anul de criză 2010, a 69 de săli de sport în special în localităţi cu primari pedele. Aş putea glumi cu numărul de săli şi elena udrea, dar nu-i bine să râdă ciob de oală spartă... Totul a plecat de la tolo.

Şi oraşul nostru, evident condus de primar pedele, va avea o sală de sport. Uraaaa! Interesant este că o să avem o a doua sală de sport. Mai avem una, de aceea una şi cu una fac două! Prima e făcută pe vremea primarului Cărpuşor = e cadou de la PSD. Următoarea - ne-o dăruieşte PDL-ul. Dacă mai vine la putere şi PNL-ul, atunci o să avem mai multe locuri pe scaunele din sală decât apartamente... Până la urmă, nu-i nimic rău. Să fie mult, să fie bine, să am şi eu loc la tribuna oficială...

De pe tolo.ro, am furat lista cu sălile. Citiţi şi ultimul rând! Piatra Neamţ o să aibă o sală mai ieftină decât a noastră. Vai vai vai...

PS1: Da' cine e sc moldocor sa ăsta? De pe surse, am înţeles că şef e un domn Bătrânu. Bănuiesc că şi înţelept, că are lipici la bani. Pe goagăl, mai egzact aici (la coada materialului), am găsit ceva că firma ar fi băgat 50 de mii de lei în campania pedele. Hmmm, important e să bagi puţin şi să scoţi mult, ceea ce a şi făcut. Oare există şi o doamnă Bătrânu?!

PS2: Vă rog eu să nu-mi veniţi cu comentarii idioate, de genul: "ce grijă ai tu cine e firma atât timp cât lucrările sunt de calitate", că nu se publică. Articolul e despre altceva. Aveţi voie să comentaţi despre ultima dată când aţi bătut mingea în faţa blocului sau în sală!

Asculta mai multe audio Diverse

Rămâneţi sportivi. Brb

Les Misérables

2010-05-20T17:04:00.007+03:00

Trăiesc mizerabil(ii)... Sau aşa mă simt... Tot aia. Afară e urât, mă doare capul din cauza vocilor obsesiv de agresive ale moderatorilor din talk-show-uri, am băut prea puţină cafea, am mâncat prea iute şi am impresia că-s mult prea slabă. Până mai alaltăieri, căutam poneiul (citeşte aici bancul, dacă nu ai zâmbit încă), acum sunt sigură că poneiul e doar un animal şi nu are nicio vină.

Ce faci când te simţi aşa? Soţiile voastre, de exemplu, gătesc o plăcintă-n brâul plin cu mere sau merg la shopping la mol. Bărbaţii voştri, alt exemplu, merg la o bere, în speranţa că le pică-n gură şi-o plăcintă. Eu? Nu fac shopping (sunt o snoabă şi cred haina nu-l face pe om) şi cu gătitul sunt uşor certată... Eu mă tund. Da, un clişeu care sigur mă va determina să mă schimb, măcar fizic... Puneţi mâna pe pix şi bifaţi în sondaj cum să devin lucoasă în loc de insipidă... Aveţi şapte variante (culoarea nu se schimbă, e ca năravaul)!

foto 1: Foto 2 Foto3

Foto 4 Foto 5 Foto 6 Foto 7

Asculta mai multe audio Muzica

PS: Dacă stau bine să mă gândesc, azi e joi. Da, sigur, de-aia sunt aşa. Azi e joi, dar abia mâine se face vineri... Sunt cu fundu-n două luntre, noroc că vâsla e încă în mâna mea. Mai am nevoie de un mic vânt... O adiere am zis, nu tunaţi şi fulgeraţi!

Rămâneţi curaţi. Brb.

Rugă-minţi

2010-05-19T09:33:00.004+03:00

De dimineaţă, urmăresc modul în care oamenii vor ieşi azi în centrul capitalei pentru a-şi cere dreptul la o viaţă - măcar la fel ca cea de acum o lună. E prima dată când remarc solidaritatea poporului român. Până acum, noi eram doar cei ospitalieri. Rromii erau cei solidari...

Privind la modul în care - şomeri, pensionari, profesori, mineri... - s-au organizat (paşnic până la ora când postez eu), nu am cum să nu ridic din sprâncene admirativ, că putem fi ordonaţi - pe culori, judeţe, meserii, sindicate - în faţa lor pentru a ne arăta puterea (bineînţeles că asta cu puterea si poporul e o naivitate stupidă, dar ideea organizării e cea principală). Din păcate, din 4-5 ani, ei ne urcă pe noi în autocare şi ne spun cu cine să votăm. Şi atunci, la fel de organizaţi, suntem ascultători. Ei ne roagă, ei ne mint, noi suntem paşnici.

- Myspace Layouts,Graphics, and Comments!

PS: Spotul făcut de antena3, pe fundal cu melodia "ruga pentru parinti", e de aici. Din România. Rugă făcută de minţi care ştiu să speculeze, în favoarea unora, greşelile altora.

Asculta mai multe audio Muzica

Rămâneţi atenţi. Brb.

Tăcerea e de aur

2010-05-19T08:23:00.003+03:00

Tăcerea e de aur, de-aia sunt eu atât de săracă. În buzunare. Cu sufletul stau bine. Stau chiar si cu sufletul la gură, poate poate prind o veste bună. De aur. O salbă pe care să mi-o pot urca la gât, dar fără să mi-o iau în cap!

Mă întreba Cristina dacă s-a terminat tăcerea mea?!

E imposibil, doar sunt, înainte de toate, femeie, iar femeile... Ştiţi voi mai bine cum e cu femeile.

Am tăcut un pic, de dragoste pentru Roman, pentru că mi-a stat un... nod în gât. L-am înghiţit până la urmă, acum mă şterg la gură şi... brb.

Rămâneţi calmi.

Eu, mincinoasă?

2010-05-18T13:02:00.003+03:00

Am citit azi un studiu de mai marea minciuna. După modelul deja binecunoscut, cercetătorii britanici au decis: bărbaţii mint mai mult decât femeile! Media minciunilor spuse într-o zi este de trei la bărbaţi şi două minciuni - în cazul femeilor. Vedeţi, nici măcar la numărul de minciuni nu putem fi egale cu bărbaţii... Asta pentru că nu ne punem mintea la contribuţie. În realitate, noi spunem mai puţine minciuni, dar le spunem cu mai mult talent. Le înflorim, le punem sare şi piper, le dăm cu parfum şi apoi le servim pe o tavă asortată cu flori de plastic. Bărbaţii, în schimb, nu se obosesc. Nu sunt atenţi la detalii. Au aceleaşi minciuni, pe care le spun prin rotaţie. Părerea mea.

Studiul mai arată că:

Acestea sunt minciunile pe care bărbaţii le spun cel mai des:

1. "Nu am băut prea mult"

2. "Sunt bine. Nu am nimic"

3. "N-am avut semnal"

4. "Nu a costat mult"

5. "Sunt pe drum"

Acestea sunt minciunile cel mai des utilizate de femei:

1. "Sunt bine. Nu am nimic"

2. "Nu ştiu unde este. Nu m-am atins de el"

3. "Nu a costat mult"

4. "Nu am băut prea mult"

5. "Mă doare capul"

Din minciunile scrise mai sus, trag concluzia că bărbaţii mint numai când sunt la alte femei, iar femeile mint numai când consumă prea mulţi bani din bugetul "comun". Cea mai bună minciună este adevărul spus pe jumătate.

Staţi liniştiţi, sunt bine, nu am nimic!

Ramaneti adevăraţi. Brb

Coincidenţă

2010-05-18T12:34:00.003+03:00

Coincidenţă ori ba cu ce am pozat mai jos, primul personaj pleacă la (sub)prefectură, iar al treilea sef peste pesediştii nemţeni. Aşa am auzit. Ar fi tare ca balerina să prindă un loc la Kiev Theatre, dar bag de seamă că încă se mai joacă în nisip şi n-are timp de funcţii.

Ramaneţi funcţionali. Brb

(re)Cunoasteti personajele ?

2010-05-05T14:32:00.004+03:00

Zâmbiţi, vă rog !

Doar ochii îl mai trădează…

Roman. Coafura rezistă… Culoarea predomină… Poza e chiar de pus in ramă. Nu ştiu sigur de unde am "furat-o", dar interesant este de ce o fi făcut cineva respectivul instantaneu...

Rândul al doilea. De la uşă.

Balerină-ntr-un picior, ghici ciupercă ce-i.

PS : Întotdeauna am urât fotografiile. Adică îmi plac amintirile, dar nu am stofa necesară pentru a îmbrăca bine o imagine. Poza de mai sus reprezintă exact lipsa mea de adaptabilitate la ceea ce înseamnă obiectivul camerei. Pe atunci, credeam că dacă cineva « te trage-n poză » înseamnă că rămâi efectiv în poză. O prostie, evident, dar traumele copilăriei se pare că încă mă urmăresc.

PS1 : Sunt printre puţinii copii care nu au o fotografie cu ei goi puşcă, după prima băiţă sau ceva de genul. Apreciez asta. Iar în restul fotografiilor – cele din copilărie – am tot timpul nasul roşu, deoarece şi pe atunci eram o mucoasă şi tot timpul se găsea un binevoitor care îmi făcea praf nasul în încercarea de a-mi umbla, într-un mod pozitiv, la imagine.

Rămâneţi fotogenici. Brb

Zece

2010-05-04T15:14:00.002+03:00

Zece întâmplări ciudate şi-o minune… Mi-a plăcut dintotdeauna linia melodică. Şi versurile. Anul acesta se fac zece. Azi, pe 4 mai, se împlinesc zece. Zece ani. O viaţă de om, trăită separat şi totuşi atât de reciproc. Două stele, paralele…

Era luna lui mai, 2000. Anul fatidic, pentru cei care cred că Apocalipsa este dată în direct la OTV şi prezentată de nimeni alta decât ştirista României, Andreea Esca. Pentru mine, anul în care firul vieţii mi se răsuceşte de cele mai multe ori. Nu ştiu dacă au fost zece întâmplări ciudate, dar minunea a început cu întrebarea ce mi-a fost adresată scurt şi tăios: « Dar aveam cumva întâlnire şi eu nu am ştiut ? », în timp ce eu, ca fraiera, aşteptasem câteva ore bune, în faţa blocului să-mi vină partenerul. Evident, atunci era partenerul imaginar, virtual. Vă închipuiţi că în sufletul meu – care luptă continuu pentru a fi în mijlocul atenţiei, pentru a fi buricul pământului şi soarele în jurul căruia toţi să sară-ntr-un picior – s-a purtat prima bătălie cu orgoliul. A pierdut el – orgoliul virtual, iar eu am câştigat ce puţini au parte într-o viaţă întreagă de aventuri şi călătorii spaţiale. Nu pot să vă spun ce am câştigat, altfel risc să rămân un «loazăr», cum spune mama.

La multi ani !

Asculta mai multe audio Muzica

Rămâneţi sentimentali. Brb

Bârfă de la Zei

2010-05-04T15:00:00.000+03:00

Ăsta este cel mai tare zvon care mi-a ajuns la urechi, iar din timpan - direct pe blog. Bârfitorii spun că un restaurant, cu nume de zeita şi preparate pământeşti, a fost vândut-câştigat de un nou proprietar. Pe vechii patroni, vantul i-a purtat pe alte meleaguri… Criza îşi spune cuvântul.

Cu punguţa cu doi lei, suficienţi să acopere datoriile vechilor patroni, a venit un mare smecher din Roman, care, din ce aud eu, adună avere mare aici pe pământ, fără a şti, probabil, că la zei, acolo sus, nu te poţi duce cu nimic, decât cu sufletul curat. În fine, noul proprietar, pe când eram eu mult mai mică, se pare că avea (sau are) în patrimoniu câteva farfurii şi vreo două tacâmuri şi de la un restaurant din parcul municipal.

Mai multe nu vă spun, pentru că nu ştiu sigur. Asta am auzit, asta v-am spus. Poftă bună!

Asculta mai multe audio Muzica

Rămâneţi bârfitori. Brb

Nu, nu, nu

2010-05-03T15:25:00.003+03:00

Egzistă nişte oameni în oraş care bat câmpiile pline cu taraxacum officinale şi care mă obligă – că aşa-s eu, preacinstită – să le şi răspund. Răspunsul meu este: NU.

Nu mă duc la TopAll Tv sau cum s-o fi chemândă noul trust media. Nici nu m-a invitat nimeni, nici nu s-a pus vreodată problema şi - cel mai sigur si cel mai sigur - nu-s genul de om care, după ce-l pocneşti de vede stele verzi, să mai aibă plăcerea să te pupe şi-n cur... Nici măcar „pentru un salariu baban”, aşa cum mi-au negociat unii viitorul.

Nu mă duc nici la topall, nici la cns, nici nu mă întorc la romtv, şi nu fug nici la unu sau la altii tv. Şi, în mod sigur, daca mă primeşte careva, nu cred o să mi se dea un salariu baban... pe niciun patron nu-l dau banii afară din casă. O să am un salariu decent, egal cu munca prestată.

Deocamdată nu e cazul. Vă spun eu când o să ştiu unde mă duc. Deocamdată, important este că nu plec şi că brb.

Asculta mai multe audio Muzica

Rămâneţi calmi. Brb

Liberta-te / mă / ne

2010-05-03T14:21:00.001+03:00

E ziua presei. Nu se aude nimic. Nimeni nu piuie, de parcă gâtlejurile ne sunt ameninţate de bisturie. Nimeni nu respiră, de parcă în aer ar umbla gripa presiană. Nimeni nu se bucură, de parcă tristeţea e un mod de viaţă. Nimeni nu spune nimic, de parcă acel clişeu: „când nu ai nimic de spus, mai bine taci” se poate aplica şi presei! În presă, câştigă doar cei care tac sau vorbesc numai cu acele cuvinte scuipate prin coltul gurii, tot timpul flămândă, a celor care ne conduc destinele?!

Libertatea nu este pentru toată lumea. Libertatea înseamnă putere, iar puterea nu este pentru toată lumea. Nu există om care să nu-şi dorească să fie liber sau să deţină puterea. Puţini sunt, însă, cei care realizează că libertatea lor există în formă pură doar dacă nu încalcă libertatea altora, iar pentru restul e mai bine ca libertatea să fie un ţel de neatins. Nimeni nu e liber 100% si nimeni nu trebuie să deţină puterea absolută.

Politicienii, de exemplu, îşi doresc puterea absolută si libertate pentru cei de-ai lor care încalcă legea. Eu, ca jurnalist, îmi doresc libertatea de a lua puterea de la proşti şi a o da deştepţilor (n. red. - exagerare intenţionată). Dar nu deodată. Puterea se dă cu pic-ul, cu ţârâita. Puterea e ca un copil. Întâi îl faci, apoi îi dai de papa, apoi îl educi si mult târziu îi dai libertate...sau putere.

Asculta mai multe audio Muzica

PS : De când am terminat facultatea, adică de prin 2005, am lucrat pe la vreo cinci instituţii de presă, fiecare cu libertăţile ei. Un pic la ZdR, un pic la EvZ, un pic la TopAll (ăla vechi, nu ăsta ce dă să înmugurească), un pic la MrNt şi un pic la RomTV. Parcă acum, din atâtea pic-uri, s-a cam umplut paharul. Gâl, gâl, gâl, gâl… Garcon, inca un rând de libertate!

Ramaneti libertini. Brb

N-ai cu cine…

2010-05-03T11:39:00.002+03:00

Site-ul oficial al Partidului Social Democrat, filiala Neamţ, este depăşit de ultimele evenimente. Deşi din rândul formaţiunii au plecat mai mulţi membri, mai mult sau mai puţin marcanţi, site-ul este construit cu ajutorul imaginii acestora.

Cei care au curiozitatea sau nevoia de a intra pe www.psdneamt.r o pot afla că deputatul Ioan Munteanu este încă preşedintele formaţiunii, deşi acesta este plecat de ceva luni bune din partid, ba am impresia că deja este bine înfipt în altă formaţiune.

Site-ul ne povesteşte că Mircea Geoană este preşedinte – deşi a pierdut toate alegerile de pînă acum, iar « noul red » este Victor Ponta. Şi imaginile, de la diferite acţiuni electorale, îl au în centru pe nimeni altul decât deputatul Ioan Munteanu.

Strategia social democraţilor nu e deloc rea – cea de a se folosi de imaginea, una buna, a lui Munteanu – insa mi-e tare teamă că la mijloc nu-i nimic altceva decât o eroare din domeniul IT. Eroare, neeroare, Munteanu pare a fi singura dragoste a social democraţilor

Cea mai mare surpriză a site-ului este oferită de rubrica « adeziune », acolo unde orice cetăţean de rând ar putea să se înscrie în partid. De fapt, oricum trebuie să te duci să semnezi actele, dar dă bine la electoratul tânăr varianta adeziunii « on line ». Îndemnul la strâns rândurile vine de la romaşcanul Gabriel Luncanu, care a demisionat din PSD de acum doi ani.

Gafa mea preferată este apariţia, în primele rânduri, din fotografia de deschidere a site-ului, a unei alte romaşcance, de mult si ea plecată din PSD şi care acum ocupă funcţia de consilier local în PDL, Oana Bulai Afetelor.

Pentru curioşi, vă recomand să tastaţi in browser www.pdlneamt.ro. Pentru cei care stau rău cu inima, vă avertizez că veţi da peste Băsescu. De fapt, mai multe adrese ce contin literele din numele formaţiunii duc direct la www.basescu.ro.

Pentru liberali nu am nimic. PNL-ul Neamţ are contul suspendat, cel mai probabil formaţiunea nemaipermiţându-şi plata providerului.

PS: Click pe poza, daca aveti impresia ca e doar un trucaj ordinar. Din categoria "asa nu", mai am noutati nepublicate.

Ramaneti vigilenti. Brb

Tonuri de gri si bun simt

2010-05-03T10:42:00.003+03:00

Pentru că am auzit că v-a fost tare şi mare dor de mine, m-am întors. Am vrut să modific de tot imaginea blogului. N-am fost în stare. Îl las în tonuri de gri. Deocamdată. Mi se pare că e de mare bun simţ.

Tot de bun simţ este că voi încerca să scriu cu diacritice. Am realizat că puţini sunt cei care înţeleg ce scriu eu aici. Mă gândesc că o fi din cauza lipsei diacriticelor. O să mă folosesc de ele. O să fie bine.

Rămâneţi calmi. Brb.

Am blog, caut scriitori...

2010-04-20T12:52:00.004+03:00

Pana la curatenia de pe blogul meu, fac mizerie la neamtu', pe pagina de guest. De fapt, nu stiu daca ma primeste, dar eu de scris tot scriu. Ideea e chiar super tare...

Am blog, caut scriitori...

Ramaneti aici. Brb

Barfa de perete

2010-04-20T12:31:00.003+03:00

Ploua cu « mass medii ». O barfa la cafea vorbeste amar ca, dinspre judet, apare un canal media – online – interesat doar de contracte / licitatii / relatii. Cu acoperire internationala, cica « blogul/ziarul/gazeta de perete » are treaba doar cu autoritatile si cu autoritatea. Nu vrea bani, nu vrea valoare, vrea doar stiri de amploare… Rima nu-i buna, dar pierd zilnic din inspiratie.

Interesant este ca se fac si angajari, desi nu se vinde nimic.

Sursa foto: aici.

Ramaneti cuminti. Brb

;

2010-04-20T09:34:00.003+03:00

De asta seara (amiaza), blogul se inchide ; Pentru o bucatica de vreme ; Nu foarte multa ; Atunci cand se produc schimbari in viata oamenilor, este nevoie de o curatenie generala si generalizata ; Asta fac si eu ; Cu maturica intr-o mana si farasul in cealalta, arunc la gunoi resturile ;

Cand ma voi intoarce – in cateva zile, sper eu, dar nu promit – voi avea o casa noua ; Cu geamuri mari, unde sa intre lumina ; Cu o usa larg deschisa, dar cu lant, astfel incat sa o pot inchide ori de cate ori vreun neavenit isi anunta prezenta ;

Atentie, se inchid usile ; Urmatoarea oprire, statia Viitorul, cu peronul pe partea dreapta ;

Ramaneti calmi ;

Iubeste-ma, singuratate

2010-04-20T09:28:00.004+03:00

Citesc, de cateva zile, « Saruta-ma, singuratate », carte semnata de jurnalistul-scriitorul-omul Alexandru Mihaila si care – carte – a fost lansata la Hanul Razesilor, duminica. Din comoditate, dar si pentru ca expresia gandirii mele lancezeste in uitarea cuvintelor rastalmacite de minti intortocheate si suflete ranite, utilizez prin fraudare o parte din sintagma. Limba de lemn pe care o utilizez din lipsa de imaginatie si cunostinte a ajuns sa ma intepe mai ceva ca otrava ce izvoraste din sufletele oamenilor ranite de orgolii atat de suprinzatoare, incat simt nevoia sa inventez un abecedar al lor. Al orgoliilor ranite din prea multa dragoste, ura sau singuratate.

Crezi ca poti iubi atat de mult pe cineva incat sa ajungi sa-l urasti atunci cand vezi ca perfectiunea iubirii tale nu exista ? E o intrebare ce poate avea o mie de raspunsuri, de la o mie de oameni si miile de raspunsuri se schimba in functie de cat de buna a fost ciorba mancata sau compania de la micul dejun.

Cand ma uit in oglinda, vad un schelet. Cand ma uitam la tine, vedeam un trup. Cand ma uitam la noi, vedeam un suflet. Cand spuneam te iubesc, simteam ca afara viscolul e doar o ploaie mocaneasca de vara. Trecatoare, la fel ca si iubirea. In locul ei, se instaleaza, intr-o liniste absurda, tacerea. Singuratatea. Totul se adanceste, iar viata coboara in fagasuri unde numai sobolanii indraznesc sa-si vare coada. Deasupra, cerul ramane instelat. Tu, singur. Cerul, cu stelele si luna. In intuneric, daca vrei sa scapi, cresti un paianjen si inveti cu el sa impletesti, zilnic, cate un milimetru de « ata », care, atunci cand vrei, te poate aduce din nou la lumina, la iubire. Aia trecatoare.

De ce spun ca iubirea este trecatoare ? Pentru ca, inainte de toate, exista pasiunea. Apoi, dorinta. Mai apoi, planul de viitor. Relatia de prietenie prinde curaj, la fel ca paianjenul. In fiecare zi, se tese cate o punte. Prietenii se iubesc, dar pasiunea dispare, odata ce puntile se ridica la suprafata. Atunci cand nu mai esti singur, cand vezi lumina, pretuiesti mai mult timpul petrecut impreuna pentru a iesi din pestera – timpul cu prietenul arahnida pe care l-ai iubit - decat iubirea pasionala.

Cred in iubirea de-o vara si cred in prietenul pe care inca-l mai iubesc. Chiar daca am ajuns sa vad ca amandoua pot convietui impreuna. Doar in pestera. Cu paianjenul, pe care, din cand in cand, il sarut. Iar el, la schimb, imi mai adauga un milimetru de panza.

Comunic de una singura, ca-n zicala : bate saua, ca sa priceapa vaca.

Ramaneti tacuti. Brb

Din Oceanul Pacific…

2010-04-16T09:32:00.002+03:00

Cand eram mica, ma jucam. Si acum ma joc. Din Oceanul Pacific a iesit un peste mic si pe coada lui scria: mergi “acolo” dumneata! Doar nu credeati ca plec din presa, nu ? Ma bucur ca vreti sa scapati de talentele mele, dar eu inca nu-s convinsa…

PS : Pe 1 mai, ma apuc de treaba. Nu pot sa va spun unde si ce fel de treaba, altfel ar trebui sa va omor pe toti.

Ramaneti atenti. Brb

Te pui cu blondele ?

2010-04-15T11:17:00.004+03:00

De cand am timp liber, ma ocup de barfa. Ce mi-a fost dat ieri sa aud ? Ca mai apare o tv in Roman. Asta e poveste veche si nu o comentez ca ea exista, deocamdata, mai mult pe foaie. Interesant este - spune barfa satului - ca, dupa doua – trei cautari de « sefi », se pare ca s-a gasit varianta cea mai potrivita : o blonda. Tinerica, subtirica, un pic de om politic cu functie, un pic de om de afaceri si un pic de sotie si mama. Initial, mi-am pus mana-n cap. Ala brunetel. Dupa care mi-am adus aminte ca de fapt e prima idee buna pe care am auzit-o sa fie luata in presa romascana in ultimul an. Poate la concurenta cu intoarcerea lui Celine Bion. De fapt, blonda castiga, are ce-i trebuie : creativitate si imaginatie. Ii lipsesc doar oamenii, dar asta nu-i o problema : specialistii cresc in copac. Totul o sa fie ok!

PS : Pe piata media nemteana o sa mai apara o televiziune. Noua. Cu patroni noi. La angajare se cer cunostinte legate de mixtura asfaltica. Revin. Curg barfele la mine-n ureche mai ceva ca laptele.

Ramaneti barfitori. Brb.

Cand vreau sa beau bere, te pup

2010-04-14T14:41:00.004+03:00

S-a inventat rujul cu gust de bere. Rujul cu gust de malt este o inventie interesanta, chiar daca - tehnic vorbind - femeia n-arata chiar ca o sticla (unele seamana mai degraba cu butoiasul de bere, plin cu pulbere)... dar aici este vorba de gust si continut: femeia poate fi usor amara, dar, daca stie meserie, te poate lasa cu ochii-n soare, adica imbatat de dragoste si parasit pe marginea santului. Important este ca dupa femei sa fluieri, si sa nu ... faci ce face porcul dupa ce bea bere. Spuse cea care nu se da cu ruj, dar bea bere. Daca m-as da si cu ruj si as bea si bere...ar fi prea de tot...

Ramaneti bautori. Brb

Sondaj muncitoresc

2010-04-14T09:13:00.004+03:00

Subsemnata Claudia Iulia Matei, de profesie jurnalist, declar pe propria raspundere ca imi caut de munca, relatiile contractuale actuale fiind iremediabil si grav vatamate. Dat fiind faptul ca-s femeie - deci indecisa -, nu stiu pe la ce usi sa bat. De fapt as sti, dar imi place si sunt usor influentabila. Chiar daca vorbim de destinul meu, il las in voia voastra. Asadar, va invit sa impartim impreuna povara gasirii unui nou loc de munca. Eu pun un sondaj, unde se pot bifa mai multe optiuni, iar unde spuneti voi, acolo voi merge la « cersit » o paine. Asta nu inseamna ca o sa ma si primeasca, dar incercarea moarte n-are. Sondajul merge pana maine, asa ca click-uiti repede. Eu imi pregatesc iesirea din scena si intrarea in istoria mass-mediei romascane.

UPDATE: NU dati click pe 1Tv si CNS, ca nu se pune. Posturile acolo sunt deja full... Le-am pus in sondaj, ca sa para ca avem o presa bogata...

Ramaneti aproape. Brb.

De unde se mai fura

2010-04-13T09:36:00.002+03:00

Goana dupa stirea bomba... Cei de la « Libertatea » au gasit un subiect de milioane : un sat unde lumea lasa banii de paine in sacosa, legata de poarta, si nimeni nu-i fura. Soferul masinii de paine, lasa painea, ia banii, chiar da si rest (daca e cazul). Povestea amanuntita se gaseste aici. Povestea pe scurt este ca, de maine daca nu chiar de azi, satenii vor ramane si fara bani si fara paine. E un pariu sigur. Trist de sigur.

Felicitari autorului articolului, sper sa aiba si o constiinta usoara...

Cine cumpara azi ziarul, maine fura banii de paine.

Ramaneti cititori. Brb

Cenzurica 2

2010-04-13T09:28:00.002+03:00

Sus cenzura, jos gura. Ce de-a mai comentarii am primit…Bine pa. Sunt de publicat, in sensul ca sunt de bine pentru toata lumea, numai ca, asa cum am mai spus, incerc sa depasesc momentul fara a-mi plange de mila (chircita intr-un colt cracanat de subsol) sau a blama pe altii…

Oricum, sunt datoare macar cu raspunsuri la comentarii, chiar daca nu le public, chiar daca risc prin asta sa raman cheala, asa cum ma « ameninta » daniel.

Nu plec la CNS. De fapt, nu plec pana pe 1 mai nicaieri. Doar la mare sau la gratar. La CNS nu sunt pe lista simpatizatilor.
Ramane presa scrisa sau… somajul.
ROMTV merge inainte si cu mine si fara mine. A pornit fara mine, va trai mereu aproape de tine.
La TopAll TV este evident exclusa « colaborarea ». Pe vecie.
Nu ma apuc sa fac bani din blog (deocamdata – prin asta se intelege ca nu in viitorul apropiat, care la mine se traduce in ani).

Ramaneti tacuti. Brb

Ma paste paranoia

2010-04-12T17:59:00.003+03:00

Butonam un blog, in lipsa planurilor serioase... E cam ciudata senzatia de "somer". In fine, butonam ce butonam si omul cu blogul, fan al hoscoroapelor, avea di tati previziunile. Dau si eu click pe zodia mea, asa mai la misto, mai ales ca e final de zi si nu ma mai asteapta nimic (rau, sper!)... Ce scrie azi la rac, dati click si veti afla. Textul suna cam asa: "12 aprilie 2010 - Este posibil sa aveti probleme la serviciu, daca nu respectati indicatiile sefilor"...

E macar amuzanta coincidenta. Daca as fi stiut de azi dimineata, mama omida as fi fost.

Ramaneti butonati. Brb

Bine pa

2010-04-12T13:05:00.002+03:00

Incepand cu data de 1 mai 2010, nu mai sunt angajata la RomTV. Pana atunci, caut de lucru. E o despartire amiabila. Comentariile suplimentare sunt de prisos.

PS: Sa nu spuneti ca nu va dau stiri proaspete... De fapt, am scris eu, sa nu auziti de la altii.

Un copac cu flori

2010-04-01T19:14:00.002+03:00

Un copac cu flori...si un colt uitat de cer, un copac cu flori este tot ce va ofer... Nimic mai mult, doar ca e primul copac inflorit, de fapt primii doi copaci infloriti, pe care l/i-am vazut in acest an.

In sfarsit... primul semn adevarat ca a venit primavara… Gata cu leneveala, trecem la treaba…

Ramaneti inmuguriti. Brb

Ironia pacalelii

2010-04-01T18:56:00.003+03:00

Anul trecut, pe vremea asta, vorbeam la telefon, incercand sa aflu daca pacaleala care mi se servise de la prima ora a diminetii este pe bune. Pacaleala la care, evident, am pus botul pentru ca am mancat piscotul, era urmatoarea : Lucian Micu, Gabriel Farcas si Eugen Paulet isi dadusera demisia din PSD, din motive puerile, dar cand vine vorba de politica, cine mai sta sa analizeze logica actiunii... Gluma incepuse pe la 9 dimineata, insa lucrurile se precipitau, iar de la ora la ora mai pleca cate un membru. O nebunie. Cum sunam pe unul, cum se jurau si scuipau in san ca demisia e demisie. Pe la ora 17, obosisem de atata pacaleala. Era prea de tot gluma si nu mai radea nimeni. Pus mana pe telefon si sunat pe Carpusor, ca doar daca nu stia el, atunci cine… Omul mi-a zis ca-i gluma, dar eu nu si nu, mai ales ca ma sunau in continuu si alti « botanisti » care-mi confirmau faptul ca in politica se poate orice. Intr-un final, sun si la seful social democrat cel drept, stang si centros, senatorul Chelaru. Omul era prin strainatate – tin minte asta pentru ca toata lumea mi-a zis sa nu-l sun (de fapt si eu am « jurat » si « scuipat in san » ca nu-l sun), mai ales ca diferenta de fus orar era « consistenta » si, deci, neadecvata pentru astfel de « stiri ». Imi raspunde, ii spun dintr-o rasuflare ce si cum, incerc sa-l conving chiar ca eu stiu mai bine decat altii cum sta treaba, insa am obtinut acelasi raspuns : « D-ra, asa cum spune o vorba din popor, ati pus botul ». Evident ca nu m-a multumit raspunsul (omul nu era de acord cu mine !!!) si devenisem o neinteleasa, cand eu stiam ca daca ar fi fost o pacaleala trebuia sa se termine cu rasul de la urma, care nu mai venea.

Pe la 18.45, Lucian Micu, cel care isi daduse primul demisia, si imi vindea « ponturile », m-a sunat sa radem de pacaleala. Omul a zis ca la ce « gogonata » a fost pacaleala trebuia sa ma prind… Pacaliciul de mine... Insa, probabil, cand a vazut ca gluma la mine-n cap se ingroasa si devine ancheta, iar eu scol oamenii din somn ca sa mi se dea dreptate, m-a lamurit ca in viata o mai si furi.

A trecut fix un an. Lucian Micu, Gabriel Farcas si George Balan si-au dat demisia din functiile de conducere ale PSD, nu in aceasta ordine, dar eu respect firul povestii mele. Ironic, nu ?

PS : Numai eu pun botul la « glume », pentru ca unii sunt mai suparaciosi. Eu am furat-o acum un an si recunosc ca nu am purtat pica, insa anul acesta ziua pacalicilor va deveni istorie. Ca de obicei, ca sa gusti o pacaleala, trebuie sa fii situat pe partea buna a glumei.

Ramaneti pacaliciosi. Brb.

Substantiv comun suptil

2010-03-23T09:32:00.003+02:00

Sus cenzura ! Am primit un comentariu, demn de toata publicarea - la subiectul cu ziua libera pentru rugaciune… Vi-l reproduc, fara un singur cuvant, pe care va invit, rasfoind DEX-ul, sa-l completati. Un fel de tema pentru acasa. E pacat de comentariu, foarte pertinent, sa-i dau « delete » ca-ntr-o meschina dorinta de a iesi in evidenta numai cu cele bune. Comentariul merita atentia dvs, este logic, cursiv, scris de un democrat, care a pus mai mult organul decat sufletul in alegerea atenta a ingredientelor descriptive cu ajutorul carora imi deschide ochii asupra unei stari de fapt in care se balacareste o natiune. Din insiruirea aleatorie a cuvintelor intr-o logica absolut demential de naturala lipseste un substantiv comun, ordinar, dar va las sa completati, dupa puterea mintii :

Reproducerea suna cam asa :

« Eu zic sa ne bagam toti **** in partidele politice care ne conduc ca tare bine mai era inainte de 89 cind stateam la lapte la coada ...vacii, ca tu estila fel, ca dinanite de 1989 cind stateai la coada la piine si o luai pe cartela cu care mergi si acu la metrou cind treci prin Bucuresti unde te plimbi ca proasta pe marile bulevarde ale ****. Te-am pupat ca esti proasta si ofticoasa ! »

Acum eu deasupra: Eu zic sa nu ne bagam nimic in partide. Nici macar in politicieni. Eu zic sa-i trimitem pe unii politicieni la coada vacii, ca sa aiba si flamanzii societatii cu gura mare si muschii lucrati in sala (nu de lectura, de forta verbala) de unde sa suga niste lapte. Inainte de ’89, eram doar o copila, care-si petrecea vacantele la bunici, mancand corcoduse pana mi se sterpezeau dintii si jucandu-ma de-a manichiurista, cu petalele de flori pe care, cu mare indemanare de botanista si putin scuipat, mi le lipeam, tacticos, pe unghiutele jumatate curate, jumatate pline de pamant. Inainte de ’89, bunica se trezea dis de dimineata, mergea la coada la lapte si la gaz, iar bunicul lipea pingelele baietilor destepti din oras, in timp ce cu un ochi ma supraveghea sa nu pic din pat. Inainte de ’89, tara avea un singur conducator si, bun rau, n-avea boborul de ales, ci doar de inghitit. Acum avem de ales, dar inghitim mizerii ca ale tale, pe care alti deontologi le numesc « cuvinte democratice ». Legatura intre comunismul pe care-l descrii si prostia mea este atat de fina, incat tind sa cred ca ti-ai dori, macar pentru o secunda, sa poti chema securitatea si sa ma obligi sa fiu desteapta *****, uitand ca, de fapt, n-ai facut nimic mai mult decat sa-mi dovedesti ca traim mai mult (d)in istorie, traim mai mult din povestile despre conunisti si prea putin cu ochii inspre viitor. Trecutul nu-l mai schimba nici macar pestisorul de aur, in timp ce viitorul este, pentru unii, doar un substantiv comun de ordinar. Eu nu te pup, ca nu ma pot apleca si mai mult !

Ramaneti subtili. Brb

Dosarele X si cromozomul XY

2010-03-22T23:17:00.001+02:00

V-am spus sau nu, saptamana trecuta, ca mai bine ne aruncam cu totii in Dambovita ?! Zis si facut. Eu n-am avut drum, ca Neamtu, prin Bucuresti, dar social democratii au facut sir indiano-democratic si, cate unu’ - cate doi, au facut baldabac pe unde au apucat : in albita, in jacuzzi-ul vecinului… Cei mai simpatici sunt cei care doar isi inmoaie usurel laba piciorului, de frica sa nu dea de vreun vartej. Astia sunt cei care parca s-ar spala, dar parca inca nu put suficient.

Dupa ce-am facut revista presei astazi, intr-un mod tare temeinic, adica citind din scoarta-n scoarta, din titlu in semnatura si de la stanga la dreapta, am ajuns la aceeasi concluzie : la psd se coace in cuptorul ros incins un dosar x, umplut cu gogosi si gem, de-ti gem papilele in gura si-ti sar orbitele din creier. Alienii nu exista, dar egzista alte spirite, inalte si inaltatoare, unele purtand cate o coasa si o gluga neagra pe ochii pleostiti de atatea lacrimi de durere ca n-au mai ajuns la putere. Spiritele astea rele foc si-au facut de cap si au bagat mare zanzanie in sanul partidului, in afara lui si in presa. Ptiu ptiu, sa nu ma deochi de tot.

Ce am invatat eu. Niciodata sa nu spui niciodata. Ce n-am inteles eu ? Chiar nimic. Daca pana acum, social democratia era, pentru mine, ca o carte deschisa, de-acuma parca e cartea sfanta, din a carei buche nu mi se zamisleste in mintisoara nicio idee care sa urmeze un fir al logicii socialiste.

Rezumatul dosarului :

N-am inteles cand a plecat Chelaru de la interimatul PSD Neamt, dar am bagat de seama ca functia o detine in mana acum Victor Surdu. De fapt o tine acum, de ochii lumii, ca oricum n-are cine sa mai stea pe jilt, care mai de care fugind unde vad cu ochii, adica la independentii lui basescu. Trebuie sa-l urmaresc ca un paparazzi adevarat pe Surdu, ca nu cumva sa fiu orbita si sa nu vad cand dispare si el. Victor, pe numele mic si intreg Raul Victor Soreanu, spune clar ca nici el nu vrea sef la Neamt, ca acolo trebuie sa fie un pietros nemtean de-al lor si nu un importat. Corect eticeste si traditionaliceste, daca nu am lua in considerare ca si un romascan de-al nostru, cu tot cu fesul sau, si-ar dori sa conduca, dar cam bag mana de seama ca sprijin primeste, iar, tot din pupa.
El pupa poala popii, popa pupa poala mea. Dictie de aur, minte luminata. Revin la senatorul Chelaru, nimeni altul decat cel care, mai acum vreo doua luni, si-a dat demisia de la sefia PSD Roman si a plasat fraiele motorului social democrat musatin in mana tractoristului (nu e deloc in batjocora, mai ales ca, din ce-am vazut, omul e bun in meseria lui, nu cea de tractorist, ci de specialist in agricultura – agricultura e rea, ca nu se mai face in Roman-ia). Azi, aflu ca s-a intors « acasa » singurul sef pe care PSD Roman l-a avut vreodata – Chelaru, ca celalalt sef - numit si ales de social democrati pe mutitelea saptamana trecuta – se pare ca are ceva de recoltat pe alta pasune. De fapt, nu stiu exact ce are de facut, dar de condus partidul nu-i arde si nu-i parjoleste miristea. Printr-un ziar am citit ca din motive numite presiuni personale n-a mai putut, semn ca, probabil, nu-l lasa sotia. Gurile rele spun ca nu-l lasa fiica, prietena cu fiul lui Tarata, care si-a luat si el insula in spinare si fugi, tot acu’ vreo luna, la Munte-anu si la independenti. Cine mai stie, oricum Balcan a intrat in analele Romanului, avand cea mai scurta domnie, de doar sase zile… Oricum e mai lunga decat noaptea de presedintie a lui Geoana.
Independenti spuneati ? Avem si din acestia… Romica Rotaru e cel mai cel, nici gura nu-i miroase. Apropiat al lui Munteanu, umbla vorba ca n-a vrut sefia de la Roman, pentru ca o sa primeasca una si mai si. Sefia la noul partid, ala cu progresul. Pentru Leoreanu, plecat din PSD, primit in sanul PeDe fara cratima Le, a functionat foarte bine, chiar cu succesuri. Nu se stie de cate ori merge ulciorul la apa, dar merita udat.
Pana acum nu ma surprinde nimic. Poate doar reactia lui Balcan, dar auzisem acu’ ceva vreme ca, inainte sa primeasca tiara de presedinte, ar fi vrut s-o tuleasca din consiliu judetean... In fine, ma conving pe zi ce trece ca nu voi mai scapa de PDL, astia de la PSD se omoara intre ei, in loc sa se lupte cu inamicul. Nu ma mai scriu in partid. Nu ma merita…

Cine e cel care da sexul partidului ? Sunt sigura ca stiti raspunsul...

Update : La telefon cu un prieten, am aflat ca astazi, asa ca de luni, si-a dat demisia din functia de vice la psd si consilierul Farcas – studentul, cum i se spune in blogosfera. Probabil ca e de bine. Mai vedem pana in vinerea mare cine mai ramane … Punem un pariu ca o sa fie post mare si rugaciune la poalele psd-ului ? O sa fie ca-n bancul cu bula, la examen.

Bula iese de la examen. Colegii il iau cu asalt, imediat dupa iesirea din sala : - Ei, Bula, cum a fost ? – Ei, cum sa fie, spune Bula. Ca la Biserica… - Cum Bula ca la Biserica ? – Foarte simplu. Cand intreba profesorul, ma inchinam eu, cand raspundeam eu, se inchina profesorul.

Ramaneti indosariati. Brb

Romascanii pesedisti?!

2010-03-22T15:46:00.004+02:00

Asta am vazut, asta am pozat, asta v-am aratat!

Sa traiti bine, romascanii mei... Nu va duceti, decat unde va cheama inima!

PS: Banuiesc ca de vina este google-ul, care si el isi baga pe gat cateva resturi din recycle bin, dar na, acum n-ar trebui sa inghitim tot ce ni se ofera la cautarea de anunturi... Analizati, fara subiectivism, cum, pana la urma, galbenul si albastrul - culori liberale - si rosul social democrat duc la un simplu tricolor, care ne arata, daca mai era nevoie, ca oameni suntem.

Multumiri celor mai vigilenti - colegulului adica.

Doamne ajuta !

2010-03-18T09:14:00.002+02:00

Inger ingerasul meu, ajuta-i te rog pe parlamentarii nostri sa doarma linistit in scaune si sa uite de cele rele de pe pamantul nearat si parjolit al patriei. Da-le lor de toate, ca sa nu mai fure de la noi. Arata-le calea cea mai scurta spre preamarire si viata fara de griji si iarta-le lor pacatele care, in mod sigur, nu le-au facut, doar asa, spun si eu - preventiv. Invata-i pe ei ce e binele, ca sa intelegem si noi ca nu o ducem rau, ci ni s-a predicat din biblia gresita.

Stati linistiti, nu-s vreo evlavioasa. Doar preacinstita si preauimita, dupa ce am citit apelul la rugaciune al unui parlamentar, care vrea o zi libera pentru noi, cre(s)tinii, ca sa ne rugam. Uita, probabil, ca rugile noastre, ale boborului, se inalta catre cer de fiecare data cand ii vedem pe la televizor, calare pe microfoane pe la manifestarile comunale sau la chiolhanuri, cand beau vinul mai ceva ca pe mir. Si atunci noi ne rugam pentru mantuire, iar ei pentru un nou mandat.

Foarte tare ! Astept cu mare interes amendamentul pesede la acest proiect de lege, prin care sa ni se ceara sa ne rugam in acea zi pentru ceva anume. Ca rugaciunea sa fie una unitara si sa nu fie incurajate magiile violete, ci doar apelul la divinitate pentru izbavirea dosarelor penale… Si uite asa, plin de propasire si in ruga soptita, neamul nostru va supravietui mai ceva ca pe Arca lui Noe, condusa de marinarul care, sa nu uitam, ne-a vandut flota sau ne-a plouat tara. Nu-mi aduc aminte exact rima, dar aici este cufarul de amintiri.

Ramaneti credinciosi. Brb

Maraton de reclama(tii)

2010-03-17T18:36:00.003+02:00

Am spus ca trebuie sa umplu azi blogul de posturi, ca sa ma scot in fata membrilor pesede care ma neiube. In fine, oricum sunt fan al reclamelor de bun gust, care spun lucrurilor pe nume. S-a facut un top, s-a votat, si au iesit cele mai bune. Aici, pe BestAds, puteti vedea exact cine si ce a reclamat cel mai bine in randul publicului amator de tv, de citit, de ascultat la radio...

Eu as mai adauga o reclama (chiar doua - la acelasi produs - get beget clasic de romanesc) si as scoate reclama cu nr. 8 - de fapt mie nu mi-a placut deloc campania vodafone, nici cu tunsoare, nici cu puya, nici cu dani si razvan, niciun pic.

Va propun doua reclame trist de adevarate, care chiar ma conving sa ma apuc de baut. In aceasta ordine:

Ramaneti cumparatori. Brb

Cine ma?

2010-03-17T17:56:00.004+02:00

Nu-s combativa cand vine vorba despre alti bloggeri, am eu cu altii probleme. Nu prea ma intereseaza ca zoso sau sozo sau uatever e cel mai tare, dar ca e al dracului, nu-mi pasa de "reiting", de cititorii care ma citesc in draci, de spamuri si click-uri pe bani. Ii citesc pe unii din curiozitate si pe altii din placere. De cele mai multe ori, din curiozitate am ajuns si la placere. Azi, din curiozitate am ajuns la...un top.

Auzisem pe la neamtu', cel care-i stie pe toti, de cineva numit "blogatu". Am intrat azi sa citesc si eu cine, cum, cand..., mai ales ca mi s-a parut inspirat titlul blogului. Rasfoind repede, ca n-am rabdare, am dat peste un top. Si aici, am ales vreo doua bloguri, la nimereala, care, speram eu, sa devina placere. L-am gasit, se pare, pe cel mai tare. Si citesc eu...cateva greseli gramaticale si, desi ma delectam intelectual cu orgasmul lu' nu stiu care domn care se balconea de fata cu vecinii cu o alta doamna, mi s-a taiat pofta. Am gasit un post despre "parinti ei" si cum au facut "cunostiinta" si avea "servici". Aoleu, fugi de-aici.

Atat am avut de spus: bloggeri - top - eroare de i - sex fara orgasm.

Ramaneti in top. Minitop. Brb

Spala rufele in public...

2010-03-17T15:12:00.005+02:00

Vecina, muieti-s rufele? Gospodina lu' mama... Ma bucur, totusi, ca au inverzit copacii. Probabil de la calgon. Florile sunt de la lenor... O sa las geamurile larg deschise, pentru ca mirosul pajistei inflorite sa-mi inunde camera si orificiile nazale, mergand tocmai pana-n adancul sufletului. Sper ca, odata cu mirosul, sa nu-mi intre in casa si buha.

Exista o hotarare de CL care interzice, cu desavarsire, afisatul chilotilor in public. Exista chiar cred ca si o lege nescrisa. Astept Politia Comunitara sa vina, intr-un mod politicos, sa-i stranga vecinei rufele, sa le duca la calcat si sa i le impacheteze ireprosabil, eventual chiar sa le aseze pe polita de la dulap.

Foto: Alex

Ramaneti vigilenti. Brb

Kiss me - muah

2010-03-17T13:33:00.004+02:00

Muah muah, lipa lipa. S-a inventat rujul care isi schimba culoarea cand ti se face pofta... Cititi aici cui i-a venit ideea, ce face exact rujul, iar apoi va invit sa va intoarceti la mine, sa va spun eu de ce sa nu cumparati asa ceva.

Trei motive:

1. Esti cu prietenul in oras, te uiti la chelner si iti iau foc buzele. Si ochii - acasa.

2. Esti la serviciu, intra seful si iti trage o sanctiune pentru ceva, iar tu vrei sa-l... pupi. Penibil, nu?

3. Esti acasa, la tine: buza ta e rosie, iar buza lui e umflata... de somn.

Sunt o invidioasa, deoarece eu nu prea ma dau cu ruj si imi exprim dorintele mai brutal, mai ales pe blog... Nu dati banii pe prostii, luati bomboane la copii...

PS: Am promis cuiva ca o sa scriu toata ziua azi pe blog (tot ce-mi trece prin cap, evident), numai ca "stirea" cu cel de-al IV-lea razboi mondial dintre mine si partidul meu preaiubit sa ajunga pe pagina doi-trei-n a blogului. Asadar, azi va puteti astepta la orice de la mine! Si in rest va puteti astepta tot de la orice.

Ramaneti naturali. Brb

Claudia Brown

2010-03-17T13:18:00.003+02:00

Va spuneam, acum ceva vreme, ca mi-as dori sa scriu o carte. Am si inceput-o, insa mi-am dat seama ca, de fapt, nu-mi curge, inca, prin vene sange cu talent de carturar. A iesit fix nica si cand spun nica, nu ma refer la Nica a lui Stefan a Petrei. N-am nici timpan muzical, desi mi-as dori sa mi se spuna, peste vreme, ureche, grigore. Deocamdata n-am evoluat de la jurnalistul troglodit catre inalta societate de mijloc, a muncitorului cinstit si cu frica de Dumnezeu.

Am realizat, privindu-ma in oglinda, citind cu voce soptita randurile scrise necaligrafic pe niste bucati de hartie, ca nu fac nici educatie, nici nu informez, nici nu emit ipoteze stiintifice, ci insir imagini si simturi care nu au nicio relevanta si nu produc furori/fiori in randul eventualilor cititori.

Luati si cititi si voi un text obscur, plin de clisee, la fel ca si gandurile mele. Mi-l asum, ca pe o incercare nereusita de a iesi in evidenta printr-o creatie nemaipomenita, care, s-a dovedit, a fi doar o eroare de (supra)apreciere.

Singuratate pe piele

Nu-l mai vazusem de ceva vreme. In tot acest timp, reflectasem la clipa in care o sa-i aud, din nou, pasii. Uneori, visul era romantic total, aproape jenant : el, cu un buchet imens de trandafiri albi si un zambet din care sa zboare, ca-ntr-o miscare browniana, cuvintele de alint mult asteptate. Alteori, intra, rupea hainele de pe el si ingenunchea, incolacindu-si bratele in jurul genunchilor mei ososi. De fiecare data stiam ca nu asa se intampla, ca nu e genul, ca sentimentele lui nu se exprima, ci trebuie intotdeauna sa le ghicesc ; dar era visul meu, iar visele nu mi le poate lua nimeni.

A venit. Aud usa si pasii apasati. Inima-mi bate asa de repede incat tot ceea ce-mi pregatisem minutios inainte – discursuri si alintaturi femeiesti – am uitat. Nu mai voiam nici flori, nici plecaciuni. Primul lucru la care m-am uitat au fost ochii. Mari, obositi, curiosi sa gaseasca si el ce iubea.

Intr-o miscare nereusita, de lebada cocotata intr-un picior, ce aducea mai degraba a spargatorul de nuci, m-am azvarlit ca o neghioaba in gatul lui. Asa vazusem in filme ca se face. Pentru mine n-a fost asa de rau, pentru ca gasisem fericirea. In mirosul pielii lui.

PS : Pe langa acest pasaj, desprins parca prin copy paste din cartile Sandrei Brown :D, mai am cateva alte piese nebune, mult mai tari… care-ar face sah mat, adica invidios, pe orice carcotas. Dar nu vi le arat, pentru ca nu le-am scris. Inca. Astea-s doar suspine de femeie, aruncate in cascade de cuvinte fara sens si fara suflet. Imi recunosc infrangerea, sandra, dragostea mea…

Ramaneti critici. Brb

Asta pictez, pentru asta traiesc

2010-03-16T16:54:00.003+02:00

Interzis membrilor de partid(e)!

Dupa cum bine (ma) stiti, ma supar repede si-mi trece si mai repede. Is exact ca ziua de salariu… Tare trista am mai fost sambata, cand partidul meu preferat m-a scos de la san si m-a azvarlit ca pe o carpa intr-un colt al camerei obscure din caminul de nefamilisti… Saraca de mine… Am suferit eu cat am suferit, dupa care, marinimoasa si preacinstita precum ma stiti, mi-am facut singura dreptate. Cu vorba democrata, nu cu fapta sociala.

PS : Nu e o stire facuta cu rautate. Deloc. Este o stire facuta din spatele usilor inchise, cand, neavand acces la purul adevar (spus verde-n fata de unii), risti sa dai gres. Gris pentru copiii obraznici, asta ma asteapta. Si Moldova. Baldabac.

Ramaneti comunicativi. Brb

Lumea-i buna, vremea-i rea

2010-03-12T17:44:00.003+02:00

Brrrr… Nu mai suport! Oricum n-am suportat niciodata iarna, doar am tolerat-o, dar parca acum e prea de tot. Ma simt ca-n filmele proaste, in care-i dau frigului un deget, iar el imi produce degeraturi si la maini, si la picioare.

Oamenii care nu mai au nimic de impartit sau nu au nimic de spus, vorbesc despre vreme. E o chestie demonstrata, pana si eu sunt un par exemple in acest sens. Vremea, exceptie facand « prognoza » cu miros pregnant sexual din libertatea, este la fel de relativa ca si starea mea de spirit. Macar in libertatea, fie vara, fie iarna, fata e goala, semn ca incalzirea globala ii este suficienta.

Ghicitorii in norisori

Specialistii ghicesc, dupa cantitatea de nori, viteza vantului in coafura, fata cearsafului la care s-au sculat de dimineata, inmultite cu un numar variabil de coeficienti, totul calculat in functie de cum bate vantul de la rusi. Foarte frumos, atat de frumos incat nu mai vreau sa aud nicio stire ca vine primavara, cand mie imi ingheata pana si sangele in vene.

Nu-i nimic ca prognoza meteo e gresita. Ea e doar de ghidaj, marja de eroare mergand, uneori, pana la o diferenta de zece grade, ceea ce, fie vorba intre noi, zero grade sau zece poate insemna diferenta dintre iarna si primavara mult dorita. Prognozele corecte – adica atentionarile, din ce am observat eu, sunt cele legate de coduri – galbene, portocalii si rosii, desi, si atunci, se anunta galben - dar il simti rosu sau e portocaliu - dar de fapt e uragan. Macar exista si in meteorologie un cod.

Ciudat este ca prognoza, asa orientativa cum ii spune si numele, costa bani. Si nu costa putin. Acum vreun an, exact pe vremea asta, numai ca usor mai calduroasa, am aflat ca daca vreau sa-mi dea INMH prognoza pe urmatoarele 24 de ore, am de achitat, lunar, vreo 9-10 milioane de lei vechi. Nu mai spun ca, pentru a afla preturile, am trimis la hartii si am discutat telefonic cu enspe mii de angajati, fiecare cu un calcul propriu. Chitita fiind ca eu vreau meteo, ajunsesem sa negociez buletinul meteo macar de doua ori pe saptamana (daca ceri progonoza pe o saptamana, iesi mai ieftin), in rest urmand sa calculez eu media gradelor si numarul de dinti ai soarelui.

Am verificat din mai multe surse si m-am lamurit ca daca vrei sa dai vremea – informatie de utilitate publica, spun eu - tv/ziar/radio-ul trebuie sa plateasca; suma fiind, totusi, din ce-mi amintesc, negociabila - probabil dupa renumele firmei care-l cere. Nu ma credeti ? Click aici, unde exista o lista de « produse », dar nu si preturile, care probabil ca-s in ceata sau le bate vantul, slab pana la moderat, din partea nord-vestica a depresiunii subcarpatice... Tot aici puteti observa cum, codurile - atentionarile, sunt gratuite. In caz ca vine tornada si ne rade de pe fata pamantului, nu ne ia banii ! Slava Domnului ! Oricum nu i-ar mai gasi si s-ar incarca la factura cu TVA…

Sursa foto

Ramaneti caldurosi. Brb.

Am termena-to cu tine!

2010-03-12T10:19:00.004+02:00

PS: A.R - inseamna Astept Raspuns... M-a ajutat un coleg la traducere, mie nu mi-ar fi trecut prin cap... Semnat Zana, cu data de 12 fabroare 2 mii 10.

Ramaneti cronicari. Brb

Floare mandra de colt

2010-03-10T21:57:00.003+02:00

Traiesc intr-o lume plina de papusi manevrate de papile gustative, de culorile lenjerei de partid sau de plantele cataratoare ale vecinilor de pe scara de bloc. In tot acest ghiveci, in care nimeni nu simte nevoia de a mesteca singur, ci prefera sa suga din biberonul pus in gura si de laptele branzit vandut la licitatia cu plic deschis, orgoliul conduce viata celor mai multi oameni pe care-i cunosc. Pentru acest orgoliu, care nu are nimic de-a face cu mandria, oamenii sunt in stare sa rupa orice legatura facuta cu simt de raspundere si cu nod marinaresc, pentru a hrani planta carnivora dinauntrul lor, desi, le-ar fi mai usor, sa-i puna apa. Ea sa se adapteze la organism si nu organismul la nevoia de sange prelins din lupte crancene pentru orgolii.

Orgoliul omului trebuie intotdeauna gadilat de cei din jur, niciodata atins, nici macar cu o floare. Cultivat inca de mic, intai de catre parinti, prin atitudine, apoi de colectivitate, iar mai tarziu de proprietar – pe hectare intregi din corp, minte si suflet -, orgoliul isi cere, la fiecare decizie, tributul.

Am facut de multe ori alegeri gresite si, probabil voi mai face, si traiesc cu ele, fara ca fantomele « ce-ar fi fost daca » sa-mi intrerupa sforaitul atat de aprig care-mi sta alaturi aproape seara de seara. Am lasat de la mine, am si cerut multe in schimb, insa am avut grija ca intotdeauna orgoliul sa-mi fie mandrie si nu vulpe sireata care sa-mi fure inima si in loc sa-mi aseze un tub de aluminiu prin care, zilnic, sa-mi manance putina avutie stransa intr-o cutie numita, printr-un cliseu, sentiment. Am ales uneori gresit si tocmai pentru aceea am lasat intotdeauna o usa intredeschisa, poate viata imi va dovedi, vreodata, ca este timpul sa-mi bag capul si sa-mi cer iertare. De multe ori, pe partea cealalta, unii si-au pus lantul cu care plimba ursul, dar sper ca, odata si odata, il vor da singuri jos.

Am intalnit animale cu sentimente mai umane si oameni care musca, pe la spate, din carne vie, fara a latra in prealabil. Traiesc printre acestia, simtindu-ma, uneori, copacul la care cainii si oamenii deopotriva urineaza. Mi-a fost dat sa intalnesc sa vad oameni care, orgoliosi, nu mai pot respira acelasi aer cu cel care le-a piscat orgoliul, am vazut oameni care si-au impus propriul orgoliu si celor din jur, am vazut oameni care au luat in brate orgoliile altora si si le-au insusit, plecand in lupta de aparare a orgoliilor, de parca, la final, daca ar castiga, lumea ar fi mai buna.

In aceasta lume a oamenilor orgoliosi, eu sunt cea mai ipocrita. Duc o viata dezorganizata, am o sensibilitate aparte la unele subiecte, simt nevoia, mereu - daca nu continuu, de a fi in centrul atentiei, de a hrani toate dobitoacele prin buricul meu care nu este conectat tot timpul la energia sufletului, ci mai degraba la intestinul gros. Sunt ipocrita pentru ca ma straduiesc mai mult decat ar fi firesc sa multumesc si capra si varza, sa traversez raul cu oaia si lupul in brate, sa-i duc cosul Scufitei Rosie pana la bunicuta, in timp ce lumea isi vede mai departe de viata ei si nu se uita nicicand la umbra mea care se zbate neputincioasa pe peretii mancati de mucegai intre care-mi duc zilele. La final, femeie fiind, imi rod, in coltul incaperii, unghiile si-mi torn in cap containere intregi de cenusa, condamnandu-ma ca nimeni nu ma intelege, ca nu pot face tot ceea ce am vrut, ca lumea nu e fericita din pricina mea, ca mana mea intinsa este vazuta ca o sabie ascutita sau ca un cuvant banal este interpretat ca o amenintare cu bomba la cladirea Pentagonului.

Am vazut mai multe orgolii (pentru cei care n-au inteles nimic pana acum, nu exista lucru mai rau pentru mine decat orgoliile altora) in ultimele zile decat oameni, incat pot sa semnez fara a clipi o petetie prin care ma despart de amintiri si oameni. Raman doar eu, cu mandria de a fi un om fara orgoliu. Mandra floare…de colt.

Ramaneti cum sunteti. Brb

Sursa foto:

Animalule

2010-03-09T19:24:00.004+02:00

Am fost intrebata: daca nu as fi fost om (desi se spune ca barbatii este porci, iar femeile nu e oameni), ce alta fiinta mi-as fi dorit sa fiu? Initial, fara sa stau prea mult pe ganduri, data fiind ziua de azi - usor in tonuri de gri, am spus: furnica. Traduc alegerea pentru simplul fapt ca azi is neprietenoasa, mi se pare ca duc in spate un graunte prea mare din care vor manca altiii si simt nevoia de a ma ascunde sub pamant. Intr-o orice alta zi, probabil ca mi-as dori sa traiesc in jungla, sa fiu o maimuta sau o "chestie" deloc agresiva, dar care sa aiba libertatea de a cutreiera.

Clar maimuta. Pe maimute nu le mananca sigur nimeni de fund.

Voi in ce "trup" va vedeti?

Ramaneti oameni. Brb

E mica lumea si mult prea aglomerata

2010-03-09T17:27:00.002+02:00

Exista cateva expresii deja infratite cu neuronii mei, unele dintre ele fac aprecieri la persoane care se incalta cu fesul, la cei care se plimba cu cercul si… poate cea mai importanta - doar pentru ca ma refer eu la ea - face parte din categoria « mama retardatilor e tot timpul gravida ». Daca termenul de retardat va oripileaza, va invit fie sa-l inlocuiti cu expresii cu alte contotatii negative, fiecare « efectiv » cu ce palarie vrea sa poarte. Vestimentatia sufletului este asigurata astazi de catre mine si va fi o defilare cum nu s-a mai pomenit.

Bal cantitabil

Astazi scriu despre dezamagiri si surprize placute, extremele, neavand in intentie de a ma pozitiona, in mod personal si profesional, la mijloc, ci doar de a arata cu degetul lucruri si oameni. Pentru cei care inca mai considera ca-s plina de venin, nu mai incerc de mult timp sa lucrez la imagine, iar acest lucru observ ca este gresit, dar m-am obisnuit ca, in viata putina pe care am trait-o, sa am parte de dezamagiri de la oameni de la care ma asteptam cel mai putin.

Subiectul zilei trateaza un bal de caritate organizat, in premiera, in Roman. Detaliile legate de faptul ca evenimentul a fost pus in scena in doar cinci zile nu mai conteaza. Conteaza doar gestul celor care l-au creat. Conteaza doar invitatia de a face un bine si refuzul unora de a accepta ca, pana la urma, traim intr-o societate si ne privim ochi in ochi atunci cand caram cartofi de la piata.

Pe scurt : bal de caritate fara bani… Da, probabil ca suna tampit, probabil ca asa si este, dar ideea balului a fost ca fiecare vine de acasa cu ce poate, acceptate fiind si mainile in buzunar, importanta e prezenta. Nefiind clar cu o obligatie, precizata tuturor, reluata si subliniata fara numar, asteptarile (adica la nimic) ar trebui sa depaseasca dorintele. La astfel de evenimente, invitati sunt cei fata de care ai obligatii, cei pe care-i consideri potriviti si prietenii. Despre toti vorbesc (scriu) imediat.

Prietenii se masoara in prezenta

Fiind blogul meu, fiind la fata locului, imi permit sa ridic o statuie, una singura pentru ca este criza, unor oameni. Fiecare dintre acestia a surprins in mod placut si categoric echipa care a lucrat la organizare. Unii au dat bani cu nemiluita, desi – repet - nu li s-a cerut acest lucru, altii au intretinut atmosfera pana in miez de noapte, altii au pus umarul la organizare, de parca era vorba de nunta lor… O sa revin cu precizari la fiecare in parte, pentru ca nu cumva cineva sa creada ca am orbit, iar realitatea mea se limiteaza la o bula de sapun violet.

O sa pozitionez pe primul loc, in primul rand, colegii de breasla, iar o parte din statuie merge catre 1TV – prin reprezentantii lor – Teo si Cristi, singurii din presa care si-au facut timp si rabdare, macar sa ne asculte, daca nu sa ne si creada. Felicitari pentru ca au venit, nu mai spun ca au mai dat si pe post cele intamplate! Bravo lor pentru ca au inteles ca nu trebuiau sa faca reclama unui post concurent, ci trebuiau doar sa-i promoveze pe cei care au incercat sa faca un bine, lucru care, in Roman, nu se intampla foarte des.

Dezamagiri

Am descoperit, in cateva zile, adica de sambata seara cand am primit vizita unui prieten si pana azi, ca prieteniile mele de-a lungului timpului au fost alese total gresit. Ca realitatea mea coincide cu realitatea unor oameni care imi sunt straini si nu cu cei cu care am impartit un bol de cereale cu inghetata. Ca oameni la care ma asteptam sa aiba reactii macar normale, adica nu de “uau”, au privit intreaga actiune ca pe un lucru atat de banal, incat picioarele lor nu merita deplasarea intr-un oras in care daca vorbesti prea tare poti avea surpriza sa te auda si satenii din comunele limitrofe. Aici trec, ca institutii ca sa nu ma porcaiesc total – desi, asa cum spuneam, nu-mi mai pasa - ZdR (unde niciunul din marea echipa nu a binevoit sa vina), CNS (unde, initial, CB a confirmat prezenta, dar, pe surse, am aflat ca ura e prea mare incat, indiferent ca vorbim de caritate sau ba, orgoliul este cel care conduce), MNTsiR (unde nici n-au confirmat, nici n-au venit)… Recunosc ca este a doua mea dezamagire in viata atunci cand vine vorba de oameni pe care eu cel putin i-am crezut aproape de mine, de mine ca si persoana, ca fost angajat, subordonat, prieten, coleg.

Eu inca mai cred ca, in Roman, presa trebuie sa socializeze, daca nu sa se uneasca pentru un scop nobil, tampit, financiar, copilaresc…. Inca mai cred ca, pentru sopuri nobile, conteaza mai mult sufletul decat sigla sau partonatul. Inca mai cred ca suntem prea prosti (unii) pentru a trai de unii singuri pe lume. Singurul lucru de care sunt sigura ar fi fost acela ca eu as fi fost prezenta la orice astfel de eveniment. Partea buna e ca pot jura asta, in conditiile in care nu-s una dintre preferate ca si invitata la paranghelii. Asa cum spuneam, gestul conteaza. Eu ma duceam, cu ochii inchisi, iar mai apoi ma gandeam daca sa dau (scriu sau difuzez) sau ba.

Cele mai bune scuze

Recunosc ca pentru mine a contat foarte mult prezenta unor oameni la acest bal, mai putin importante fiind detaliile legat de cine a dansat cel mai frumos, cine a avut hainele cele mai de prêt sau cine a donat cei mai multi bani. Si acestea au rolul lor, dar gestul de a veni a fost prima cale de comunicare, ceea ce, in lumea de azi si pentru mine, inseamna totul.

Duminica, in ziua cu pricina, am avut neplacuta surpriza de a auzi, de la oameni care au confirmat prezenta de cel putin doua ori, scuze absolut penibile : am facut gastrita si nu mai pot ajunge ; sotia mea nu a ajuns inca acasa, o astept, dupa care vin ; nu avem cu cine sa lasam copilul ; si… as putea continua, dar raman la aceste exemple, mai mult decat suge-stive.

Medalii de aur

In ordine absolut aleatorie si pentru motive diferite:

Despre Oana Bulai Afetelor am mai scris si, cel mai probabil, voi mai scrie, insa azi imi rezerv 70 de secunde pentru a spune ca « ce este al ei este pus deoparte ». Cinci zile, doua ore pe zi, a pus in scena un spectacol de moda nemaivazut (de mine cel putin), timp in care a lucrat cu tanara generatie, pe care eu nu o suport din simplul fapt ca ma macina gandul ca de la ea (tanara generatie) imi voi manca eu pensia….Daca mi-as manca de la Oana pensia, n-as avea aceleasi griji…slava domnului, cred ca asa vea bani si de excursie cu iahtul pe Nil.

Este stiut faptul ca VaLul nu este unul dintre sefii mei preferati, mai ales ca pe mine ma ia repede valul, iar valul de multe ori m-a inecat fara ca vreun salvamar sa fie prin preajma. VaLul a venit, a dat si bani, a ridicat masa atunci cand a fost nevoie si a aplaudat, chiar daca, asa cum spuneam, nisipul si valul se bat tot timpul pentru teren.

Familia Jora cred ca mananca din fructul tineretii, al bunei dispozitii si al bunului in general si au camara plina cu acest secret. Imi doresc sa ajung la varsta lor, nu inaintata, dar cu mult mai mare decat mine, si sa pot oferi, din inima, atatia bani unor oameni pe care nu-i cunosc, sa dansez pana in miez de noapte, si sa conduc la masa copii tineri pe care nu-i tin pingelele atunci cand vine vorba de distractie.

Familia Pascariu si Onu (scuze ca alatur psd de pdl, dar in lumea mea eu vad altfel lucrurile si pe blogul meu impart oamenii dupa alte criterii deloc politice sau politicoase), de fapt, ca sa fiu cinstita pana la capat, femeile din familie au fost si, citez, « criminale », nu in sensul ca m-au ucis, inca mai asteapta dovezi, ci au intretinut la maxim spectacolul. La acest capitol adaug, fara a cataloga ca si loc in sufletul meu, familia Micu, aici vorbim de sot si sotie, cei doi reusind sa sparga ghetari pe care nici macar dalta din Basic Instinct nu ar fi putut sa o faca.

Ma opresc cu laudele aici, nu pentru ca nu ar mai fi oameni de laudat, ci doar pentru ca acesti oameni, la care ma asteptam sa fie « normali » (in sensul de foarte buni), au fost excelenti. Toate celelelalte personalitati prezente au si venit, la propriu si la figurat, cu lucruri extraordinare si, fara sa exagerez, multi au avut ce « preda » la lectia de socializare.

PS : Am sa spun, pe final, ca si primarul, si marius neculai, precum si nusa chiriac au venit cu lucruri minunate, dar, in principiu, de la acestia ma asteptam la asta. Cei trecuti mai sus m-au impresionat poate doar pentru ca am avut ocazia sa-i cunosc si altfel decat in salile de sedinta.

Foto: Robert.

De-a baba leapsa

2010-03-06T08:34:00.005+02:00

Mda... Nu era suficienta cata treaba mi-am facut eu, mi-au mai dat si altii... Stiut fiind faptul ca imi plac femeile, cred ca vestea a ajuns pana la Sibiu, altfel nu-mi explic de ce m-am trezit, tarziu ce e drept, cu o leapsa gigelitoasa (venita tocmai din citadela sibiana) peste ochii impaienjeniti de zapada...

Asadar, eu sunt de moda veche, mi-am tras si martisor, si baba (am auzit ca gaina batrana face ciorba mai buna, in timp ce mosii nu mai au asa de multi bani). Pe baba, in premiera anul acesta, am ales-o pe 3 martie (de obicei, preferam data de 4, dar se mai schimba oamenii; am ales dupa traditie 2 + 1, ziua in care m-am nascut). Pe 3 martie am stat ascunsa in birou, inchipuindu-mi ca afara e vara, cald, soare si tril de pasarele. Au incercat colegii sa-mi ofere o alta priveliste, despre o furtuna parca era vorba, insa eu o tin pe a mea. Baba mea fu calduroasa, numai buna de tinut in brate... Sigur anul acesta o sa-mi reuseasca tot ce mi-am propus. In caz contrar, probabil ca o sa curat totul in jurul meu, lucru deloc imposibil, dat fiind ca am mai avut astfel de "excese" de curatenie... sufleteasca.

Slava Domnului, spun eu acum, ca mi-am ales o baba devreme in luna lui martisor, altfel aveam o baba umeda, cu lapovita si ninsoare, care cred ca se traduce, in traditia populara, fie printr-un an plin de bocete, fie printr-un an cu mult mucegai.

Leapsa indeplinita - asta ca sa demonstrez lumii intregi ca sunt o babuta disciplinata.

PS: M-am saturat de iarna asta. Oricum nu iubesc iarna prea mult, pentru ca nu-i ca vara, dar iarna aceasta a fost chiar culmea...

Ramaneti traditionali. Brb

Buha e de vina

2010-03-01T16:30:00.002+02:00

Buha lui Alex e de vina, altfel nu-mi explic ce-a trasnit in jurnalisti de, intr-o singura zi, mi-au dat martisorul peste cap... Azi am plecat de acasa numai cu gandul la marti (prescurtare de la mărţişor, deci mărţi)... Marti-n sus, marti-n jos...si de fapt a fost doar ca o zi de marti, cu trei vesti primavaratece, ba caldute, ba reci ca un crivat. In ordine inversa:

1. Valeriu Musat, colegul de la Monitorul, si-a dat demisia si a zburat spre tari mai calde, cu primaveri mai lungi si munci mai putin silnice.

2. Cristiana Bortas, odata imaginea ZdR, a dat hartia pe tv si si-a mutat resedinta din casa de la tara in apartamentul de la CNS. Asa cum spuneam si tot repetam in gand... era cazul sa avem si noi un pic de concurenta.

3. Gabriel Volcinschi s-a apucat de scris... Nu un editorial, cum mi-as fi dorit eu, ci un "utilitar". Cu patos, suparat foc, a scris despre paiul din ochiul romascanului. Eu una mai vreau... ca am si eu paiele mele, de-aia is asa de tantosa.

Ma bucur ca, odata cu primavara, a reinviat si natura moarta din presa romascana....

Off Topic:

Trei martisoare am purtat si eu azi in piept: cosarul (pe care l-am adus azi dimineata cu mine, special pentru fanii mei), potcoava (dupa care am urlat toata saptamana trecuta si pe care mi-a oferit-o cadou Titi) si trifoiul (primit de la primarul vostru - fie vorba intre noi, cutiuta era portocalie, dar snurul a ramas alb-rosu).

Pentru mine, martisorul e un simbol si inca ma bucur de el ca un copil mare. Anul asta o sa port o potcoava, potcoava de la Titi. Dar am primit si un martisor "mai" special, de la viceprimarul orasului. Un martisor "editie limitata", placat cu aur... Martisorul ca martisor, aurul ca aurul, gestul absolut minunat, dar ce mi-a placut a fost prezentarea - inedita, atent creata... Pana maine fac si poza si pun si dovada.

Ramaneti primavarateci. Brb.

Motive si scuze

2010-02-25T14:19:00.004+02:00

Si se mai intreaba lumea de ce nu ma marit?! De-asta...

Si tot din aceste motive nici nu mai permit comentarii. Asta cred si cei care ma iubesc, respecta si adora nemarginit, incat au votat in sondaj, cu majoritate de voturi: NU comentariilor.

Poza furata din Libertatea de a fi burlac, dar neinvins.

Ramaneti nuntasi. Brb

Sa ma las, sa nu ma las…

2010-02-25T11:19:00.001+02:00

« Fumatul înseamnă să fii un sclav al tutunului » este titlul unei campanii antifumat demarata in Franta si, imediat, interzisa. Motivul cenzurii este simplu si se vede din imagini. Pentru cei mai lenti in neuroni, cum sunt anonimii mei, posterul înfăţişează doi adolescenţi, o fată şi un băiat, aşezaţi în genunchi în faţa unui bărbat, in pozitie fortata de sex oral. În locul organului sexual al bărbatului, pe afiş apare o ţigară.

Sursa: newsiasi.

Rezultatul campaniei in Romania :

Femeile nu ar scapa de niciunul din cele doua « vicii »...
Barbatii s-ar lasa garantat de fumat.

Nu-mi place titlul campaniei, nu e la fel de suge-stiv ca si posterul. Se preta mai bine : Fumatul e bun doar daca stai pe partea opusa filtrului. Fumatul pasiv nu cred ca a ucis vreun frantuz pana acum. Ha ha ha...

Si un banc primit proaspat, in engleza, in franceza n-am gasit :

Passenger , to a Sexy Air Hostess: What is your name ? Air Hostess : Benz, Sir ! Passenger : Lovely name. Any relation with Mercedes Benz ? Air hostess: Same price sir

Ramaneti zambitori. Brb

Vrem fapte pline, nu vorbe goale

2010-02-22T18:59:00.001+02:00

N-am facut niciun secret din aceea ca-l admir pe primarul nostru, al vostru, al lor, ca a invatat, intr-un timp relativ scurt, ce inseamna discursul politic si cum poti ajunge, din doua vorbe de duh, la inima electoratului. Adevarul e ca il si prinde, iar experienta de la catedra i-a adus un plus de valoare, ca sa-i citez doar una din expresiile pe care mi le-a tatuat cu vopsea portocalie pe creier. Vorba multa, sentimente aruncate intre ochi, gestica sugestiva, cam de ce are nevoie un politician ca sa convinga boborul ca treaba-i buna.

Astazi, timp de 25 de minute, primarul meu a tinut o conferinta de presa in care a spus ce a facut saptamana trecuta si urmeaza sa faca pana spre vineri. Din cele 25 de minute, nu am nici macar o stire. Nu pentru ca nu s-au intamplat lucruri noi, ci pentru ca din discursul primarului lipseste cu desarvarsire esenta, fapta. Primarul a fost la bucuresti, pe la ministere, s-a intalnit cu directorii de scoli, a convocat sfatul inteleptilor, pleaca prin Italia, Danemarca si Norvegia si, asa cum stiti, o sa traim mai bine ! De ce una sau alta n-am inteles, ca nu ne-a zis. De vorbit a vorbit, slava domnului, dar de spus n-a spus nimic. Eu nu stiu altii cum sunt, dar cateodata prefer minciunile care sa contina date complete : cine, ce, cand, cum, ce-a zis, ce-a promis si ce ne facem mai departe.

Asta a fost protestul meu pe ziua de azi !

Acum incepe lauda, ca-i vad pe unii care, citind pe aici, tot ce-au inteles a fost ca eu sunt rautacioasa. Eu ? Painea lui D-zeu… Eu as spune ca sunt sincera si usor brutala, dar sa nu uitam ca nimeni nu-i perfect. Eu doar ma apropii de perfectiune (dar nu la scris).

In 2004 a venit la Roman Ion Iliescu. Conferinta mare de presa, jurnalisti de la Roman, de la judet, de la Moldova si de la centru. Am intrebat fiecare ce ne-a venit. Au urmat raspunsurile, complete, cu statistici, cifre, amanunte, istorie, matematica si fraze de o complexitate gramatica uluitoare. Doamne, ce vremuri. Toti intrebam si toti primeam raspunsuri. S-a terminat conferinta, m-am dus mandra toata acasa ca am intrebat si eu cat e ceasul si ca Iliescu s-a uitat catre mine. A doua zi, am luat caseta, am ascultat-o cu atentie pe toata si mi-am dat seama ca Iliescu nu a raspuns la nicio intrebare. Ne-a vandut vorbe incarcate de informatii, dar de raspuns… ne-a amagit, dar frumos, elegant, politic(os).

Ramaneti ascultatori. Brb

Caruta… cu 3 picioare

2010-02-22T18:54:00.002+02:00

Interzis membrilor de partid(e) !

Eram datoare cu un final de analiza pe pesede, un fel de lucrare de licenta, poate ma inscriu cu textul macar la alegerile viitoare (cica e batalie mare, probabil la cine sa vorbeasca mai mult, pardon - mai bine la microfon). Cautam momentul, iar azi nu e fix la tzanc, dar e luni.

C-a plecat Chelaru din fruntea PSD Roman, ca s-a mutat mai sus la Neamt, apoi a ajuns la centru, dar dupa ce el a ajuns sus, doi s-au dat cu fundu de pamant si au fugit in lume… nu comentez foarte mult, pentru ca nu vad inca schimbarea. Cine-si inchipuie ca acum, cu Ponta-n frunte si Geoana-n coasta, PSD va castiga alegerile, ori e naiv - ori inca mai crede in puterea flacarei violet. Ca sa castige, trebuie sa aiba , evident, cu cine (oameni) si cu ce (bani).

Indiferent cine trage caruta (si chiar nu ma refer la animalul numit bou, ci la calitatea de sef in sine – acum pe bune, chiar n-am nimic cu nimeni si nu mi-am propus azi sa stric ceva din echilibrul existent), important e ce ai in caruta. La Roman, caruta e plina de fan, iar fiecare pai de-acolo trage mai mult pentru el. Hai mai sus, tot mai sus pe capita, fara sa-i pese ca-i inteapa in partea dorsala pe cei de mai la fund. Important e sa vada ei soseaua, sa fie primii prinsi in furca…alea alea.

In PSD sunt atatia imbarligatori, vreo doi pe loc, incat ar putea sa se faca alegeri si chiar sa se inventeze aceasta functie. Pe langa imbarligatori, mai sunt si ofticosii, care-si tot iau jucariile si se tot fac ca pleaca acasa. Astia-s mai mult cu gura, mai putin cu munca.

Pe osia carutei abia se mai tin vreo cateva paie, tarate prin noroi, aruncate din caruta de paiele-nfipte. Paiele alea- nenorocite asa cum sunt - mai spera, insa, sa poata impinge la deal teleguta.

Prin martie se fac alegerile si la Roman, poate nu cu un singur candidat. Sau cu unul si restul iepurasi. Propun, pentru amuzamentul meu, sa deschidem larg gura si sa spunem aaaaa (pentru cei care n-au prins aluzia - A.A). sau sa rostim, impreuna, rau ratusca (ramurica) adica R.R - pentru cei slabi cu neuronul. Daca mai apar candidati, va mai scriu, pana atunci va mai pup !

PS : Sa nu creada cineva ca am ceva cu PSD-ul. Daca la PSD mai sunt niste paie-n frunte, la PD-L mi-e si jena sa aduc vorba, mai ales de unii de pe la piatra. Dar, pe scurt, i-as califica, pe unii - bineinteles - nu generalizez, tute proaste (scuzati pleonasmul) si lemn (de copac de portocal). Stiti voi ce am vrut sa spun. La pedele, chiar daca ghinonul lor e ca la ei in partid s-a rasturnat caruta, norocul lor e ca teleguta e cu tractiune pe (schimbarea la) fata si merge inchis, probabil au o cutie hidramata.

Ramaneti politic(osi). Brb.

Update

2010-02-22T18:00:00.002+02:00

Am restrictionat deja comentariile... De nevoie. Intai citesc eu, apoi public. Am un anonim care inca mai traieste cu impresia ca viata mea sexuala mai prezinta vreun interes pentru cineva. Probabil ma confunda cu... curvette, dar onoarea e prea mare.

La final de sondaj, probabil ca voi scoate de tot comentariile. O sa aflam in curand, pana atunci, in afara persoanei mele, mai publica aici numai cine vreau eu.

Ramaneti atenti. Brb.

Sondaj vechi, sondaj nou

2010-02-22T12:48:00.003+02:00

Cu sondajul vechi m-am lamurit. Deocamdata raman aici si, daca o sa am timp, o sa scriu si pe romascani.ro. Probabil ca in weekend o sa incerc sa mut arhiva… Nu stiu, nu promit, dar incerc. O sa-mi trag o secretara (in pantaloni): eu scriu aici, iar secretara va posta dincolo. Gasesc eu o solutie.

Sondaj nou : Cine ma stie, ma cunoaste. Cine ma cunoaste, a inteles ca nu-mi doresc sa fac bani din blog si ca ce scriu aici imi asum. Am revenit iar la problema comentariilor. E o frustrare de-a mea maxima, de pe vremea ZdR, cand se citeau mai mult comentariile decat articolele, iar unii colegi vedeau in asta un viitor, bucurandu-se ca un copil mare. Eu stau prost si la capitolul asta. Imi place sa fiu contrazisa, sa mi se dea dreptate, sa fiu ridicata in slavi si sa fiu porcaita. Nu-mi place sa citesc toate astea. Sunt doar o buna ascultatoare, ceea ce va doresc si voua. Eu scriu, voi ascultati si comentati … la altii.

Sunt perfect decisa, astfel, sa nu mai permit comentarii, dar hai sa vedem ce spun comentatorii, sondatorii, raspunzatorii… Ultimele 2 zile de dezmat, pentru ca, intinctul meu de fata mare nu ma-nsala, asa ca ciu ciu comentarii pe viitor... E vot la rapid, asta e decizie serioasa, nu e de facut analiza pe ea...

Ramaneti comentatori. Brb

Barfa intre dive

2010-02-19T20:16:00.000+02:00

Daca pana acum eram doua dive, una mai divina ca alta, gura lumii spune ca, la Cinematograful din comuna - sa-i spunem CaNiStra SRL - va rula, in curand, filmul : « Celine Bion se intoarce ! ».

Barfa am auzit-o ieri, din gura aurita a celor din breasla, care spun ca, atunci cand unii pleaca in padure, vin altii din alta padure sa preia fraiele celor care au ramas de caruta. Pana acum, n-am avut timp sa verific, din trei surse, daca barfa are sau nu iz de shaorma.

Oricum, daca e pe bune, lucru pe care o sa-l vedem curand pe micile ecrane, filmul se anunta un best seller, cu vanzari maxime, ceea ce e de rau pentru mine. Pe de alta parte, ca sa vad partea buna a lucrurilor, in sfarsit echipa mea va avea un inamic pe masura. Ca-n basme, in reitinguri ne vom duela, in contracte ne vom impunge si in proiecte ne vom intepa. La lupta, ostasii mei ! Pana acum, ne-am batut de unii singuri si, culmea !, n-am patit ca-n bancuri, chiar suntem pe locul 1.

Cum lauda de sine nu miroase a bine, astept sa scot si eu cartile pe masa, sa aprind flacara violet, sa-mi numar boabele si sa vad daca viitorul imi suna a clopot de biserica sau a fanfara ce anunta nunta mare-n comuna !

Ramaneti barfitori. Brb

Pipi pe picioare

2010-02-18T09:17:00.001+02:00

Interzis pudibonzilor !

De cand eram doar o copila, mama mi-a repetat (chiar si dupa ce mi-am isusit cele spuse) tot felul de norme de igiena : de la batista (tot timpul mi-a curs ori nasul, ori ochii) pana la unghiute… Cea mai agasanta, care probabil m-a si marcat, a fost aceea ca am voie la baie numai la mine acasa. In caz de necesitate, aveam, normal, voie si in straini, dar sa nu ating nimic.

O data pe an

Mi-am insusit prea bine acest sfat, astfel incat, cat am trecut prin scoala (nu chiar ca gasca prin apa, ci mai degraba cam 4-6 ore pe zi maxim si in scadere odata cu trecerea anilor), am folosit toaletele (de la generala la liceu am prins peste tot varianta turceasca) cam o data pe an scolar. Acum, se plang rinichii mei, dar vina imi apartine, fiind si foarte comoda ca sa ma deplasez pana la locul cu pricina, sa ma dau in vine, sa astept sa-mi vina…sa trec peste faptul ca apa iarna e prea rece si… motive mai gasesc, dar cine a avut de priceput a priceput.

Pipi afara

Anii au trecut, iar eu am ramas aceeasi. Problemele mele apar si se inmultesc de la an la an (o bere = 3 pipi, un vin = 2 pipi, apa si suc nu prea beau in oras, deci n-are sens sa enumar deplasarile), dar acum neuronii imi apasa pe vezica si imi spun ca ar fi timpul sa fiu mai atenta. Zis si facut, dar sa nu credeti cumva ca mi-e usor sa renunt la tabieturi ! N-am scapat de lene, dar si unele toalete din restaurantele / cluburile / barurile din Roman sunt mai rau decat cutiile verde ecologice de prin targ.

Cel mai rau si mai rau este sa-ti vina si sa fii nevoit sa mergi prin frig. Atunci senzatia se multiplica si-ti vine sa-ti dai cu palma peste cap, gandidu-te, fireste, de ce nu te-ai dus acum 5 minute. Toate aceste sentimente profunde ma izbesc cand merg la Sky, in molul nostru. Ultima experienta de la barul cu pricina a fost in noptile cu minus enspe grade. Si frig si noapte, eu bere (fara alcool, dar efectul e acelasi). Ma imbrac gros, ca sa nu ud terasa pe care esti nevoit sa traversezi ca sa ajungi la toaleta. Urasc inscriptiile de genul « adam si eva », pictogramele cu om cu palarie si om cu chelie si cele in engleza. Potrivite mi se par cele « femei – barbati » sau imaginile cu baiatul care face pis din picioare si fata… mai la tinta. Revin : intru la eva, cea cu marul. Cand sa apuc hartia, era un sul, probabil picat de mai multe ori pe jos, aruncat intre calorifer si perete (desi exista suport pentru hartie). Renunt la a-l testa pe mr proper si… noroc de haina, in care indesasem servetele. Dupa toate astea, merit o sapuneala. Sapun era, imi torn gospodareste, pregatita sa ma spal chiar si pe cap, iar cand sa pornesc apa… era seceta, robinetul nu functiona. Cateva clipe am privit ba in oglinda, ba in mana. Toate imaginile erau triste. Am luat in calcul varianta sulului de hartie, dar am abandonat-o rapid. Cum seman cu tata, care strica tot prin casa, mi-am adus aminte de varianta robinetului de la teava. O fi apa oprita, imi spun. Dau de maneta rosie si… noroc ca n-am fost foarte gospodara, ca din teava tasnea apa ca la fantana din fata primariei. Lipsea doar muzica. M-am spalat la teava, pe jos. Am terminat ce mai aveam de baut, cu inghitituri mari, si am plecat acasa.

Nu va ganditi, ca nu-i singurul moment penibil prin care mi-a fost dat sa trec in ultima jumatate de an ! Am fost si la Parc, prin decembrie, la nunta de aur a celor care au rabdarea sa traiasca atat. Pana la spalat, totul a mers struna. Vesela ca o caprioara, torn iar sapun in palma (stiu, normal ar fi sa dai intai drumul la apa), indrept mana catre senzor si… aer. Ma mut la chiuveta de langa, senzorul asta o fi fost obosit... Zambesc, scrasnesc, ii fac din mana, il ating, trec la amenintari si nimic. Iau hartia din suport, ma sterg ca o doamna pe mana, si ies zambind, in speranta ca nimeni nu va dori sa ma tina de mana. Am salvat ceva din situatie cu niste servetele demachiante, dar asta ca sa nu spun ca-mi simteam mana colcaind. O colega spune ca senzorul a avut ceva cu mine, ca la ea a mers. Asa o fi, o sa vedeti ca eu is ghinionista rau !

Pipi la geam

Nu urasc nimic mai mult decat barurile care au toalete cu geam (transparent/mat). Curiosi sa bem absint am ajuns intr-o seara la barul cu acelasi nume, de pe Oituz. Am baut noi tot ce am gasit in meniu, inclusiv absint (de mi-am curatat intestinele pe viata), si, inevitabil, am fost nevoita sa ajung la baie, nu de alta dar noaptea abia incepuse. Baia e la comun. Intri intr-un spatiu mic mic mic si plin de lazi cu sticle goale, probabil e folosita si ca depozit. Trecem peste. In spatiul mic mic mic, ori te uiti in ochii cocalarului care se tine de prohab, ori te uiti direct spre baie, cea cu geam transparento-mat. Daca stai perpendicular, vezi numai chiuveta. Daca stai din usa, vezi si care e diferenta ditre baieti si fete. Neavand de ales, am stat la coada, am intrat si, cu viteza luminii larg aprinse, m-am eliberat de energiile negative. Cand am iesit, cu ochii plecati, trei baietasi asteptau, politicos, la rand. Am baut repede totul de la masa si am tulit-o.

Seara respectiva a continuat la fel de prost, dupa ce ne-am dus la inaugurarea clubului save, acolo unde m-am pipi cu ochii in calciu de pe zid. Fiind deschis in pripa, peretii toaletelor erau unsi proaspat cu rigips, iar sapunul cred ca-l bause cineva. Apa era si, la o adica, trageam o fuga la serviciu, dar n-a fost cazul.

Pipi la inaltime

Ce fost mai rau a trecut pana acum. De-acum sunt numai mofturi de-ale mele. Exista baruri in Roman, cu toalete la etaj. Pana in acest moment, n-am prins ideea. Mi se pare ca este exact ca urcarea in turnul castelului, dupa printesa. Exemplele sunt mai multe : la hera, la why not si, cea mai tare buda la inaltime, la clubul sensations. Apoi cand te apuci sa urci, urci, nu te joci. La buda asta se preteaza chiar si un lift. La urcat te mai tii de zid, dar pentru cei aburiti, coboratul e ca la bob.

Avem apa, doar atat

Eu nu inteleg economia. Nici macro-economia, nici economia in sensul stransului din dinti. Eu nu fac asta, deci pricep mai greu. Altii, cred ca asa au facut avere.

Trecem asadar la cei carora le lipseste intotdeauna ceva. Un lucru l-am remarcat, chiar de mai multe ori, la barurile nusei chiriac. Aici, nu gasesc aproape niciodata sapun. In special la baia din restaurantul hotelului, de doua ori, in decurs de ceva vreme, n-am avut cu ce ma clabuci. Apoi, mai e barul din spatele primariei, acolo unde imi pasc cel mai des diminetile si pranzurile. De vreo trei luni, sapunul e indoit cu apa. De fapt, e multa apa si un strop de sapun. Asta dupa ce, cateva zile, n-au avut robinet, dar slava domnului se mai fac si investitii ! In rest, de curat e curat, de hartie este de unde.

Toaleta de lux

La capitolul asa da, adica asa imi mai vine, stau baile de la United Pub, Clubul Euphoria, Irish Pub, Royal sau Mariko. Aia de la united e chiar de bun simt, desi, la femei, era de preferat sa fie un pic mai mare si cu mai multe cabine. Cam la fel de interesant, comod, elegant, dar tot putin, e si la irish pub, dar aici capacitatea barului nu cere prea multe cabine. Cea mai spatioasa baie este cea de la euphoria. Ai si oglinzi cat peretele si cabine suficiente… De celelalte, tot numai de bine. Si la bradu e ok, sus cel putin, jos n-am apucat.

Pana la urma, mama avea dreptate : o fi mancarea mai buna in vecini, dar treburile serioase trebuie sa ramana in casa.

Final

Intai am crezut ca e roman. Slava domnului, nu este decat un alt prost, iar cea care rade - probabil ca e ma-sa.

PS: Cateodata chiar mi-e ciuda ca nu pot face pipi din picioare. De cele mai multe ori, sunt in contra-timp si, cel mai des, contra vantului. O ultima remarca : de ce o pluralul la pipi o fi acelasi ? Un pipi, doi pipi… Probabil pentru ca doi pipi e format dintr-un pipi + un alt pipi. Ma scuzati, dar chiar trebuie sa plec. Brb

Ramaneti curiosi. Brb

24 de ore, 23 de minute, 22 de secunde

2010-02-16T15:01:00.003+02:00

Tic tac tic tac... Mai sunt... mai este... au mai ramas mai putin de 24 de ore pana cand ori ma mut, ori ba. Pana acum, din sondaj, reiese ca nu ma prea mut sau imi mai trag inca o casa, ca sa fiu eu mai baroana decat jiji. Poate pana maine ne hotaram, ca n-am bani sa platesc doua intretineri...

Geniala reclama... si atat de tipic omeneasca...

Fac orice pentru ca sa ramaneti fericiti. Brb

Marimea conteaza

2010-02-16T14:41:00.001+02:00

Am ras azi cu pofta dupa ce am citit cum cercetatorii, aceeasi cercetatori care se plictisesc intre ei dar mai binedispun pe mine, au decoperit ca... atentie... marimea conteaza (mai ales atunci cand e vorba de prezervative). Nu asta e amuzant, ci « fani » e ca s-a propus ca pe prezervative sa fie trecute marimile : mica, mai mare, normala. Astea-s de la mine. Cercetatorii au cerut sa nu fie trecute marimile propuse de mine, ci : pentru mic sa scrie : large, pentru medie – extra large si, probabil, pentru mare – gigant. Au si ei in sfarsit dreptate : cine-ar cere de la marmacie prezervative small ?

Intrebarea mea : daca iti iei small, platesti mai putin ? Logic ar fi sa fie asa, doar la fabricatie se foloseste « material » mai putin… Probabil ca taxarea se face la placere!

Stire preluata de pe libertatea.

Ramaneti mari. Brb.

Ciu ciu

2010-02-15T17:23:00.002+02:00

Am cautat in zadar, zilele trecute, prin ziare, vreo stire despre gala presei. Nici macar la rubrica de infractional nu s-a adus vorba. Chiar a existat o gala a presei, va spun asta ca martor ocular. Martea trecuta am sarbatorit alea trei ceasuri bune la Bradu, unde primaru’, vicele, secretaru’, comunicatorii primariei si, nu in cele din urma, o mana de consilieri locali, ne-au premiat pe noi, organele de presa (citez din discursul oficialilor) si jurnalistii - cainii de paza ai societatii – care nu musca, doar latra (la sefi, cel mai des si cel mai degeaba).

Din motive pe care nu mi le explic, colegilor de la MrNt si ZdR le-o fost rusine cu stirea - ca s-a intamplat si asta. E adevarat, la cat ne-a laudat primarul, inseamna ca suntem niste lingai, dar si lingaii sunt premiati (va spun eu din experienta de la scoala, pe vremea cand faceam carte si chiar mai deschideam cate o carte…).

Apropo’ de caini, cred ca am primit exact ce meritam cotu', piscotu', labele si botu’. Avem presa pe care ne-o meritam ! Na si voi doi poza, ca sa vedeti ca la mijloc nu-i vreun trucaj ordinar!

Ramaneti interesati. Brb

Update vers PSD

2010-02-15T15:32:00.001+02:00

UPdate: Modificare la text: PSD-u-i pentru mine ca trantorul pentru regine! Mai astept variante, la final tragem si videoclip!

Am mai primit una: PSD-u-i pentru mine ca rahatu' pe hartie! Avand in vedere ca am un coleg innebunit dupa rahat (turcesc, evident), cred ca e de bine rima... Ambalajul va rog sa fie rosu...

Astept in continuare sugestii...

PSD-ul ma iubeste

2010-02-15T13:18:00.007+02:00

Si eu pe el.

Doar nu credeati ca va trece Valentine's day fara s-o bag (sa ma bag) eu in seama, nu?

PS: Mod de utilizare: felicitarea se impatureste in 4, cate una pentru fiecare candidat la sefia PSD: unii raman cu inima, altii cu poezia, iar altii... mai impartiti si voi ca am obosit.

PS2: Parafrazand versurile: "PSD-u-i pentru om, ca albina pentru pom", as fi vrut sa spun si eu: "PSD-u-i pentru mine, ca.... (singura rima care mi-a reusit, pana acum, este "ca si punga cu grisine", dar nu cred ca-mi face onoare - desi, din punct de vedere al stihurilor, respect ritmul si ii ofer muzicalitatea de care are nevoie). Poate ma ajutati voi...

Ramaneti indragostiti. Brb

Rosu, galben si albastru = adica violet

2010-02-12T19:48:00.004+02:00

Oamenii cu informatii si mintea odihnita au dat startul previziunilor din partidul cu prostanaci, matusi bogatase, baroni locali, anal-fabet-uri si... iliescu. Cica Neamtul va vota cu Nastase, chiar daca la Roman cu termopanele se ocupa unul din partidul portocaliu, dar care are sigla rosie. Ironic, nu?

Nu ma mira ce tricolor a iesit, dar cititi voi ce, cum, cand, unde si de ce aici, la sutu.ro.

Ramaneti curiosi. Brb

Erata umflata

2010-02-12T11:58:00.002+02:00

De la barfe adunate, simt nevoia la o erata: nu e vorba de colegul ovidiu martici, desi ii doresc si lui tot binele din lume. Sunt mai multi tatici si mamici in zona presei. Nu va bateti capusorul vostru frumos, ca cine a avut de inteles, a inteles. Barfele nu-s pentru toti.

Hai va pup barfitori mici ce sunteti. Brb

Mitul tatilor de fete

2010-02-12T09:35:00.002+02:00

Azi o dau in filosofeala, dupa ce am citit cum ca nu mai e la moda, nu mai e trendi, nu mai e cul, ca barbatul sa ceara mana fetei lu’ tata socru. Mi-am adus aminte, automat, ca-s fata de tata si ca parintii mei n-au avut mai nimic de obiectat la viata mea, dar ca… si-ar dori, macar la nivel de intentie, sa cunoasca planurile mele…

Cugetari logice : Nici eu nu cred ca tata trebuie sa ma lase, ci cred doar ca tata (+mama) trebuie sa stie. Restul tine doar de traditie si de o nevoie (fireasca) a tatilor pentru o garantie ca-si lasa fata pe maini bune. De fapt, voiam sa spun ca cerutul de la tata e, de fapt, o chestiune absolut misogina. Nevoia barbatilor de a detine puterea, de a avea ultimul cuvant. De ce nu se cere fata de la mama ?

Cugetari reale : Pana la urma, in viata reala, am inteles ca barbatii cer mana fetelor de la tati, iar femeile cer mana barbatilor de la mame.

Ultima filosofeala : faza cu ingenuncheatul in public sau inelul din paharul cu sampanie nu fac momentul emotionant, ci penibil de unic. Mai am si alte povete, dar nu le insir pe toate…

PS : Egzista o reclama la o cafea. Cafeaua e buna, dar reclama e tare proasta… nu e amuzanta, tot timpul astept continuarea ei... Hai sa o urmarim, dupa care sa urmarim ce vrea sa spuna poetul din mine.

Tatal meu n-ar juca niciodata in aceasta reclama. Pentru nimic in lume.
Niciun barbat cu toate rotitele acasa n-ar indrazni sa fie atat de relaxat atunci cand spune buna dimineata, fara sa fi spus « noapte buna » cu ceva ore inainte. De fapt, fara sa-si fi lasat cu o seara inainte buletinul, fluturasul de salariu si diploma pe masa din sufragerie.
Nicio mama (n-ar trebui) indrazni sa faca pe smechera, cand fata ei bea cafeaua pe nemancatelea.
In viziunea mea, reclama se termina altfel : tata ii toarna aluia cafeaua pe… sa le spunem pantaloni, in timp ce i-ar prinde gatul in usa si i-ar intoarce degetele pe dos, pana cand distinsul ar ingenunchea si ar jura, nu ca Basescu, ca niciodata nu se mai atinge de mine sau nu se mai apropie la mai mult de 100 de metri de casa.

Si se mai intreaba lumea de ce nu ma marit !!

PS2 : Reclama e filmata, cica, in New Jersey, in noiembrie 2007… Se explica multe… americanisme, de doi lei.

Ramaneti parinti. Brb

Barfa de Unire(a)

2010-02-11T10:19:00.001+02:00

Pe la colturi intunecate se zbate vestea ca o televiziune, cu ani multi pe sticla (prea multi ar spune unii), a ramas de caruta, dupa ce calul (sau birjarul) a aruncat ochelarii si a fugit unde-a vazut cu ochii, mai exact inspre o padure. De fapt, unii, mai rautaciosi ca mine, spun ca e ca-n Titanic : atunci cand barca se scufunda, capitanul si-a tras si colac si barca de salvare si a fugit la stat, ca sa-l tina Boc (de fapt - un edil din opozitie) in spate. Eu nu cred, cred ca doar si-a dat seama calul ca nu stie sa traga caruta.

Ma intreb daca seful, de sus din Unirea, nu vrea o fuziune ?! Decat sa ingroape cablurile, nu mai bine ramane pe val ?

Daca previziunile sunt asa sumbre (dar stiti si voi ca nu mor caii, cand vor cainii), vreau eu sa iau televiziunea si, pe modelul OTV, sa transform apartamentul in CM TV ? O sa emit dimineata de pe balcon, la pranz din bucatarie, dupa-amiaza din dormitor, iar seara din living. Noaptea, ne intoarcem in dormitor, in pat, pentru o lectie educativa: masaj televizat cu lady suzana. Si ca sa pun Punctul pe I, finalizarea se face doar pentru cei care intra in direct.

Ramaneti telespectatori. Brb.

Barfa umflata

2010-02-11T10:08:00.001+02:00

Umbla barfa ca familia unui jurnalist, actualmente pasionat mai mult de oferta naturii decat de cea comunicativo-comercialo-politica, creste precum aluatul de shaorma. Eu nu pot decat sa ma bucur, poate asa marea familie romascano-jurnalista va progresa si ea… Din ce observ, suntem din ce in ce mai putini. Chiar pe cale de disparitie sau cu aparitii sporadice…

Tinerei mamici ii dorim sa fie sanatoasa, iar cel (cea) mic(a) sa-i aduca numai bucurii !

Ramaneti barfitori. Brb.

La Afetelor acasa

2010-02-11T09:57:00.000+02:00

N-aveti unde dormi ? Vreti sa petreceti un uichend departe, dar atat de aproape ? Vreti sa va simtiti ca la baronii locali acasa ? Vreti sa va tavaliti in asternuturi si sa ramaneti vesnic tineri ? Casa Afetelor va sta la dispozitie.

Acum, nu fiti neprietenosi sau rautaciosi, ca nu e frumos. Nu ma refer nicidecum la casa oanei bulai afetelor, ci doar la casa afetelor… Sunt sigura ca nu gasiti doar fete acolo, nici pe vedeta locala bantuind prin camere, ci doar o pensiune.

I-am verificat consilierului declaratia de avere si nu e ea proprietara, din pacate. Altfel aveam si eu o pila : sa stau moca la munte, pe malul Ozanei.

PS : multumesc pentru pont lu’ catalinu’.

PS 2: astept acum de la oana si de la patronul casei un mic cadou, ca doar nu fac reclama gratis.

Ramaneti cu fetele. Brb

Sari !

2010-02-08T16:04:00.001+02:00

Eram la Parc Multiplex. Beam, mancam, intr-un cuvant : munceam. Cand colo, ce sa vezi ? De sus sus sus, ne privea o usa… Banuiesc ca nu-i iesirea de urgenta, in caz de incendiu, altfel scapa… numai cei cu scaun la picioare…

O fi vreo noua moda si nu ma prind eu… Nu le am cu design-ul interior. Oricum jos accesul e interzis, deci mai ramane liber sus…

Ramaneti la nivel. Brb.

Ma mut ?!

2010-02-08T14:05:00.003+02:00

Ma mut… Pe bune ma mut, nu ca-n bancul… ma duc la marmacie. Dupa lupte seculare – blasfemii aruncate pe holurile primariei, colturile romtv-ului, bancutele din parc… dupa umilinte fara numar – plecaciuni, rugaciuni, implorari… dupa mituiri europene – acordari de job-uri, diplôme, ridicari in slavi, comentarii pozitive… am primit o locuinta virtuala pe romascani.ro. Multumirile, pentru cei ce n-au inteles ce e cu blasfemiile, rugaciunile si comentariile de mai sus, se acorda, cel mai probabil, lui Neamtu’, Gabi si Teo (ce greu mi-a fost sa scriu toate numele :D). Neamtu’ m-a anuntat ca am disponibila, pentru mine si numai pentru mine, o noua adresa www.claudiamatei.romascani.ro!!!

In fine, eu sunt rac de meserie. Merg pe calea mea, ba-nainte, ba-napoi, insa urasc mutarile. Azi imi place, maine displace. Azi sunt dulce, maine is acra. Azi sunt painea lui D-zeu, maine mamaliga uscata…cu muraturi...

Azi nu ma pot hotari daca sa ma mut sau ba. Ma simt bine acasa la blogspot, dar am o varsta, merit si o casa a mea… chiar daca-i inchiriata… un fel de ANL. Unii mi-au spus sa le pastrez pe amandoua, sa fiu claudia - baroana de Roman. In fine, eu as zice sa nu ma mut ca poate ratacesc drumul spre casa, dar... parerea ta conteaza!

Asadar : SONDAJ – de azi… pana vreo zece zile… Ma mut ? Ajutati-ma macar la ales casa, ca la mutat bagaje gasesc eu un caraus cu muschi.

PS : Spuneam de banc : Zgomot de mobila tarata prin apartamentul lui Bula. Se intilneste un vecin cu Bula si-l intreaba: - Ce-i cu zgomotul asta Bula? - Ma Mut!

Timp de o saptamana zgomotele continua. Iar se intalneste cu vecinul care-l intreaba:

- N-ai terminat cu mutatul? - Ba da, acum ma duc la Marmacie!

Ramaneti casnici. Brb

Fă, înmulţirea !

2010-02-03T11:09:00.001+02:00

“Romii se înmulţesc de 2,5 ori mai repede decât românii” – adica o fac de 2,5 ori mai repede decat noi sau se aduna intre ei cat nu putem noi numara ?! Oricum, viitorul suna… intunecat. In cativa ani, in loc de presedinte marinar, vom avea presedinte pirat… Doamna presedinte o sa fie doamna piranda, iar premierul va fi al mai mare bulibas din sat. Pe toti presedintii o sa-i cheme Stanescu Mondialul Prezidentiabilul, iar premierul va fi Bocitorul Impiedicat. Elena Udrea in varianta rroma o sa fie, probabil, o Esmeralda.

Prima lege va fi una de stanga, social-democratiţă : fara numar pentru familiile cu purandei multi. A doua lege va fi una de dreapta, pedelizdă : portul national sa fie schimbat cu fuste multe si colorate in portocaliu. A treia lege va fi liberală : liber la furtul din buzunare.

De fapt, rromii de la noi nici macar nu recunosc ca-s rromi (evident, de teama discriminarii), asa ca probabil ca ne vom amesteca si ne vom inmulti precum romanii, pe principiul unde-s multi, puterea creste. Sa nu citim curand ca au ajuns canibalii sa se inmulteasca mai repede decat noi, ca iar ne furam caciula unii altora…

PS : Cand eram mica, imi placea un banc cu rromi : « Fă pirando, ce facem cu ăsta mic, că-i murdar… ? Îl spălăm sau facem altul ? ». Acum am crescut...

Ramaneti ce sunteti. Brb.

Spune si fugi

2010-02-03T10:14:00.001+02:00

Nicio zi fara studiu... Asadar, cica daca-i spui sefului verde-n fata ceea ce, cu adevarat, crezi, esti mult mai fericit. Asa spun cercetatorii, fara sa ia in considerare si… efectele adverse, cele pe care, mai apoi, numai medicii le mai pot trata : zgarieturi, maini rupte sau streang de gat, nu neaparat in aceasta ordine. Este posibil ca ceea ce spun ei sa fie cu adevarat fercirea, daca aceasta se traduce prin aceea ca, dupa ce spui, te duci fericit acasa si nu te mai intorci (cel putin nu la acel serviciu).

Eu mai scap, din cand in cand, un adevar, mai zbier o urlatura, dar fericirea mi-o caut (si gasesc) in alta parte. Cred ca are legatura cu instinctul meu de conservare, care imi tot repeta: « spune si fugi !».

PS : Pe de alta parte, daca data viitoare imi spune seful ce crede cu adevarat ?! Atunci sa vezi fericirea de grup… Oricum, cine nu are sef, dar vrea sa fie fericit, n-are decat sa-si cumpere !

Ramaneti fericiti. Brb

Ma declar... interesanta

2010-02-02T15:34:00.004+02:00

Afara ploua, ca doar e ziua mondiala a zonelor umede ! Nu-i de vina Basescu, ci jurnalistii e de vina... ca ei este interesanti pentru unii si interesati de altii. In fine, un portocaliu, cu minte odihnita, vrea sa ma puna pe masa lui ANI.

Hai sa fiu eu prima care arunca piatra.

Declaratie de Interese

Subsemnata Claudia-Iulia Matei, cu domiciliul in Roman..., angajata a SC Romtel Media Consulting SRL (a.k.a RomTV Roman), declar, pe propria raspundere, ca detin o singura functie (n-are importanta cum si ce) si asta numai la RomTV.

Mai detin un interes, deloc ascuns, pe blogul meu, la adresa www.claudiamatei.blogspot.com, unde, sa spunem, sunt unic actionar in timpul liber si liberul meu arbitru.

Semnez si jur, cu mana pe Biblie…

PS : Astept acum interesele celor de la tv mogulilor nemteni. Acolo sa vezi pagini si pagini... ingalbenite, inrosite si cu miros de portocala... La Roman, slabut cu interesul.

PS2: Ramane intrebarea: Da' bani fara chitanta pot lua de la partide sa-i fac pe candidati mai frumosi decat sunt..., ca de declarat tot am declarat functii, iar interesu' e cu fesu' parca... Gata, acum chiar ca s-a facut curat in presa. Noroc cu astia luminati din pedele. Mai degraba, cred ca vine e a mea, ca-s eu preacinstita si n-am niciun interes!

Ramaneti integri. Brb.

Is umeda, usuca-ma tu !

2010-02-02T14:42:00.002+02:00

Conform indemnului : sunt fierbinte, stinge-ma tu…, azi este nimic altceva decat Ziua Mondiala a Zonelor Umede (scrie pe Agentia pentru Protectia Mediului Neamt) , deci… « La multi ani ! ». Astia de prin presa n-au pic de respect… in loc sa-l intrebe pe Brad Pitt de cum sarbatorim azi si mai ales cu ce udam sarbatoarea, l-au plimbat prin pagini ca sa-i gaseasca o (in)compatibilitate.

Tot azi, o diva, iubita in mod umed si mondial de colegul Mark, implineste o varsta… Deci... « La multi ani ! ». Eu m-am scos, de ziua mea…nu-i nimic mondial, doar s-a nascut (acu’ multi ani) Vasile Alecsandri (poetul).

PS : Ca dedicatie, in ton cu aceasta zi, va urez Lacustra, de George Bacovia.

Ramaneti glumeti. Brb.

Barbatii se gandesc de la sex…

2010-02-01T09:37:00.000+02:00

de 5.000 de ori pe an… Stire facuta dupa ce… asa cum bine stim… cercetatorii britanici au mai facut ei un studiu mic… Ideea e ca barbatii e porci si femeile nu e oameni, iar barbatii se gandesc muuuuuuult la sex, dar de facut ciu-ciu. Pe sistemul ca e mai usor sa te gandesti decat chiar sa faci.

Am cativa prieteni (de sex masculin) care nu se integreaza in acest sistem sexisto-misoginistic. Probabil si pentru ca au serviciu, muncesc si nu au timp de tampenii (nu insinuez ca sexul e o tampenie, ci ganditul intr-una la sex poate fi o tampenica mica).

Mai am alti prieteni, insurati sau ca si cum sunt insurati, care se gandesc la sex in timp ce fac sex, deci nu ajung niciodata la numarul fabulos de 5.000 de ori sau de pozitii.

Bag de seama ca deja m-am gandit la sex de vreo cinci minute azi, asa ca e timpul sa-mi iau o pauza…

PS : Pun pariu ca cercetatorii vor face un alt studiu in care vor demonstra ca femeile fac sex de 5.000 de ori pe an, dar de fapt de gandit n-au mai apucat, ca a si sarit iepurasul…Cine dracu’ plateste studiile astea pe care le tot citesc eu, fara sa ma gandesc la ele ?!

Ramaneti sexosi. Brb

Ziare plictisite

2010-01-30T10:20:00.003+02:00

Am facut revista presei : MRNt si ZdR. De Monitorul n-am sa vorbesc, ca n-au priceput nimic. Cica ar fi plecat si Carpusor, dar si Chelaru. Daaa si eu zic la fel : ca au plecat, cred ca impreuna, in concediu. Ma intorc la ZdR, care da, hai sa zicem ca da. Adica macar au inteles care e subiectul. Ei, din pacate pentru mine, n-au totusi demisia aia din 2008 (demisie care stiu ca e reala si nu e vreun trucaj ordinar). Un articol frumos ar fi scos, din buzunarul ascuns, si niste istoric, inclusiv cu suspendarea si…cu alte suparari din trecut. Oricum, m-am plictisit citind. Nicio parare ca e bine, ca ar fi rau… Ma omoara echidistanta asta. Ditamai subiectul de presa pe care nu l-a mai avut Romanul de ani si ani (ma refer ca n-am mai avut un scandal de ani) si toata lumea-i plictisita...

Da’ ca sa fie lumea mai frumoasa, nu puteau astia de la psd sa friga o conferinta de presa si, asezati pe canapeaua albastra, sa spuna boborului, o singura data, ce-a fost in capul lor ? Asa, fiecare a sunat pe cine-a vrut si fiecare a inteles ce-a vrut. Asta da democratie !

PS : Parerea mea este ca toata aceasta sedinta avea ca scop stirea « PSD s-a curatat de trecut . Cele rele la gunoi, cele bune pe masa », numai ca jurnalistii romascani, fara sa-si doreasca, l-au transformat in victima pe Carpusor. Actul de inalta demnitate al senatorului chelaru – de a demisiona pentru ca nu a avut rezultate bune in alegeri – a fost prea putin mediatizat, deci toata lumea a retinut ca saracu' carpusor nu mai are si el partid. Off, macar purtator de cuvand la psd sa ajung, sa vedeti ce de-a comunicate...comunic.

Ramaneti mandri. Brb.

Partea a II-a : Nici eu, da’ nici voi

2010-01-29T19:42:00.003+02:00

Am vorbit azi la telefon pana mi s-a stricat aparatul. Se ofera cineva sa-mi daruiasca un Iphone ? Nu va ingramaditi…

Decizie sau scuza ?

Am auzit zeci de variante, care mai de care mai caraghioase, scuze penibile, motive plauzibile sau aberatii viole(n)te pentru excluderea doctorului din sala de operatii in care nu mai intrase de ceva luni. Mai trimitea, din cand in cand, vreo doi trei pacienti pe luna, e drept vreo cativa erau deja morti, dar traficul l-a asigurat, sa aiba si rezidentii pe ce face practica.

In ordine alandala, scuzele (spun scuze, pentru ca motivele sunt un lucru agumentat, scuzele sunt doar sentimentale) excluderii sunt : lipsa de implicare, complotul cu inamicul, neascultarea vocii sefului de partid, partizanarea cu fortele portocalii si o demisie depusa in 2008, probabil ca odata cu demisia celuilalt sef al meu. Dar sa nu vorbim despre asta…

De ce acum ?

Per total, nu exista motive in spate, ci exista motive doar pentru viitor (pe astea inca nu le-am ghicit, dar in 50 de ani sigur le voi afla). Am ramas, totusi, cu vesnica intrebare la care astept raspuns de la cei mai avizati, cu parul alb eventual : De ce acum ?

Intelepciuni argumentate

D.I. Carpusor nu s-a mai implicat – intai la cerere, apoi din lipsa de interes – in PSD din vara fierbinte a lui 2008. Nici nu vad rostul pentru care ar mai fi facut-o, ba chiar cred ca le-a facut un bine… Inteleg aceasta suparare doar daca prin implicare se intelege « finantare ». Daca e asa, nu ma bag… Iar faza ca n-a fost ascultator…e mult prea veche.

Demisia anticipata

D.I.Carpusor a demisionat in 2008 este cea mai tare, pentru el, pentru ei este o rusine sa vii, dupa doi ani, cu foaia. O citeam mai devreme pe cealalta diva – care spune ca i s-a indeplinit (fostului ei sef, probabil si ei) dorinta ! Atat au inteles unii...Multi e drept. De-aia a primit in schimb unu (tv).

Eu, mai catolica decat papa, cred ca staff-ul psd s-a manjit de rahat. Nu i-a acceptat atunci demisia (asta e cel mai interesant subiect - de ce nu atunci...), ca sa o scoata acum, cand le vine ca o manusa … ?

Si eu care voiam sa ma inscriu in partid, cu acte-n regula… Poate deja am carnet de membru, datat cu 2010, cine stie…

PS : Singura explicatie : O cucuvea le-a soptit ca fara Chelaru si fara Carpusor, PSD-istii romascani vor castiga viitoarele alegeri. De fapt, cucuveaua prevesteste moartea, mai degraba cred ca a fost Mama Omida. Revin cu argumente.

Ramaneti fideli. Brb.

Ce se-ntampla doctore ?

2010-01-29T09:20:00.002+02:00

Inainte ca PSD-ul Roman sa-si dea singur foc la coada, bineinteles cu ajutorul flacarii violet asezata in zona dorsala, ma gandeam ca azi sa scriu, la alegere, inspirata fiind de doua subiecte : « barbatii se gandesc la sex de 5.000 de ori pe an » si « angajatii care le spun sefilor ce cred despre ei sunt mai sanatosi (ei, angajatii, nu ei – sefii)». O sa scriu si despre astea, dar azi voi incerca sa le combin. Azi voi scris despre ce se-ntampla doctore cand esti sef si faci sex cand vor altii…

Stiu fiind faptul ca D.I.Carpusor mi-e sef, o sa incerc ca acest post sa nu fie numai plin de voma. Oricum, ca sa nu-si piarda unii vremea, o sa tot scriu cat de proasta mi se pare aceasta mutare, pana cand cineva o sa ma contrazica. Dar cine-ar indrazni ?

Partea 1 – Nici eu, da’ nici tu

Ieri, mare sedinta la PSD Roman. Subiectul a fost cel care bantuie toate ecranele in ultima perioada : pierderea, din nou, a alegerilor de catre social democrati. La scurt timp dupa sedinta aflu, cu stupoare, ca “afara ploua” si, evident, D.I. Carpusor trebuie exclus de la sanul partidului, alungat la orfelinat, unde nimeni nu spera sa se gaseasca vreo mare familie romascana care sa-l ia acasa. Pana acum, nicio pierdere.

Tot ieri, senatorul Ioan Chelaru si-a dat demisia, locul sau fiind luat, pana la urmatoarele alegeri, de consilierul judetean Vasile Balcan, patron al Marsat. P-asta o auzisem de ceva vreme, iar dupa ceva timp am trecut-o si la barfe, ca era ca si cand se intamplase. Pana acum, nicio pierdere.

Ca sa nu pierd firul evenimentelor, pana acum, toate suna a : nici eu nu mai vreau, dar nici pe tine nu te las.

PS : Varianta ca un consilier local mic mic mic i-a pus streangul de gat sefului meu pute de la mare distanta. Cred, mai debraga, ca acel consilier mic a fost, din nou, carne de tun si, mai apoi, o sa fie folosit, ca pe o hartie igienica, sa curete mizeria de la explozia flacarei violet.

Ma intorc la voi, cu partea a II-a. Sa mai aflu una doua…

Ramaneti curatati. Brb.

Carpusor, exclus din PSD

2010-01-28T21:08:00.003+02:00

Dan Ioan Carpusor a fost exlus din PSD Roman si, deci, automat, din CL Roman. Decizia s-a luat cica astazi, joi, 28 ianuarie 2010. Notati-va ziua in calendar...

Revin maine. O sa am la treaba....

Ramaneti drepti. Brb.

PSD-istii, vanduti leului din padure

2010-01-28T21:06:00.002+02:00

La confluenta Moldovei cu Siretul… traiau cativa lupi pesedisti, nu foarte multi, pentru ca, pe acest meleag musatin, n-au mai apucat sa se inmulteasca din cauza ciumei portocalii, care i-a transformat in eunuci. Si uite asa, dragii mosului, dupa ce fetele (n.r. fetzele) rosii au prins ceva curaj in cohones pe perioada campaniei electorale, dar s-au impotmolit in capcanele sistemului de furt de voturi mult mai performant al capilor portocaliilor, pesedistii au plecat capul, ca sabia sa nu-l taie. Tzaca paca.

Si, daca tot au ales sa-si poarte crucea si sa stea cuminti in vizuini - pentru ca, in ritmul natalitatii existent, nu vor avea sanse sa castige ceva local nici peste doi ani - pesedistii din tribul inteleptilor s-au gandit ca, macar la buzunar, sa se capete cu ceva.

Tzaca paca, s-a pus pe hartie un proiect de hotarare, care sa fie votat intre ei, mai marii padurilor, prin care consilier, portocaliu sau cu fata (n.r. fatza) rosie, sa se capete cu o bucata de teren. Unii pentru casa, altii pentru afacere. Pe lista de vreo trei pagini, scrisa marunt, nu vezi nume de neica nimeni iepuras.

Nu mare le-a fost mirarea iepurasilor – regn din care fac eu parte - cand au zarit ca pe lista de vanzare/extindere/cotropire a domeniului municipiului public se afla numai nume mari, de consilieri locali pesede si doar cativa pedele care vor si ei sa devina boieri improprietariti. La pedele nu-i o problema, ca leutii sunt oricum datori regelui junglei, dar la pesede bag de seama ca au vandut si chielea ursului din padure pentru o palma de tarana.

Si uite asa, gata campania, gata gargara, iar lupii rosii si-au pus blana de mielusei si numai maine nu-i poimaine si-o sa-i vedem vopsiti in cap portocaliu.

Gata si cu povestea. Abia astept deznodamantul - sa vad care o sa mai aiba tupeul sa deschida gura larg in sedinte, dupa ce regele a avut grija sa le dea de toate : casa, pamant si afaceri.

PS : Ma gandesc si eu serios sa trec in barca lui Base, ca doar si gura mea trebuie sa manance, iar de la lupi ma mai astept doar la… Stiti voi bancul cu lupul si cu gura, nu vi-l mai spun…

UPDATE: Proiectul n-a trecut... inca... O mica buba, da' daca se vrea, se poate. Oricum, ce am scris pana acum, ramane valabil. Haide pa.

Ramaneti politicosi. Brb.

Sunt ca un melc, dar fara casa

2010-01-22T14:09:00.001+02:00

Melc melc codobelc… Eu n-am casa. N-am masa. N-am nimic. Doar un blog. Sunt necajita rau, biata de mine.

Anul asta o sa strang bani sa-mi cumpar casa: de 7 milioane de euro… Nu, nu e pe vreo insula salbatica. E in Romania, Bucuresti, Piata Romana. Are 37 de camere si, probabil, tot atatea fantome. Practic, aceasta casa face de doua ori cat a investit Basescu pentru a iesi, din nou, presedinte. Euforic, visul meu este realizabil. Daca ma dau bine pe langa toti pedelistii, pentru mobila probabil ca o sa incerc la alt partid...

Casele astea ieftine din Romania nu ma incanta. Daca tot traiesc intr-o mocirla, nu mai bine fac ca domnul si… torn beton in forma de wc. Logic ar fi ca aceasa casa in forma de pisoar, sa aiba buda in forma de casa, nu ?

Ramaneti casnici. Brb.

Cu masina la pascut

2010-01-22T09:39:00.003+02:00

Cei care m-au dus macar o data pana-n fata blocului, stiu fapul ca locuiesc in Roman, pe o alee mica mica, deloc generoasa cu locurile de parcare, dar plina ochi de gropi, denumite, pitoresc, cratere. Cum locuri de parcare ioc, iar masinile, in ciuda crizei, se inmultesc precum ciupercile dupa ploaie, evident ca suferim cu totii de claustrofobie. Unii de claustrofobie, ce se trateaza prin claxoane si cuvinte dure precum asfaltul, folosite deloc moderat in situatia in care o masina o blocheaza pe alta. In toata aceasta galagie pe metru patrat, ne intelegem intre noi, oamenii, si intre ele, autoturismele.

Spuneam de unii. Mai sunt si altii, ca cei din foto (nu e clara, dar poate fac rost de una cu infrarosu). Ei nu sufera de nimic. Traiesc pe pajistea lor, iar cand nu scot animalele la plimbare, ies la pascut cu masina. Pe acel morman acoperit acum de zapada, ingradit vizibil, chiar daca modest, cu gradulet, exista un spatiu verde, pe care-l putem numi, pe mai departe, gradina.

In Gradina lui Ion, toate pasarile dorm. In Gradina Domnului, multi sar gardul.

PS : Un vecin a chemat Politia Comunitara, care, nota 10, chiar a venit.

Ramaneti parcati. Brb

Just me

2010-01-21T15:10:00.003+02:00

Va recomand varianta "pe rapid"...

Recunosc ca m-am distrat azi... Multumesc!

UPDATE: Cadou pentru leii portocalii... El este eroul!

PS: Astept acum, la schimb, o statuie. Merge si din coaja de portocala!

Ramaneti zambitori. Brb

Postasul bate degeaba la usa

2010-01-21T11:53:00.002+02:00

Presedintele vostru, d-l Basescu, vrea introducerea votului prin corespondenta si infiintarea unui call center pentru stranieri. Eu inteleg interesul, dat fiind faptul ca numai cei ce nu locuiesc cu el l-au votat. Asta e de la mine, dar ce vrea distinsul - cititi aici.

Eu propun un alt sistem, care chiar ar putea sa revolutioneze cacealmaua numita alegeri. Votul prin e-mail. Adica ii scrii lu’ ala ce numara voturile cu cine vrei sa votezi, un fel de extemporal, ca la clasa I, cand povesteam ce am facut in vacanta de vara. Ii scrii cu cine si de ce-l votezi. Limbajul trebuie sa fie unul literar, jigniturile sa nu fie permise, dar daca ele exista… ca asa-s romanii…sa le fie trecut mailul la spam. Revolutionarea sistemului este ca ai voie sa dai candidatilor note de la 1 la 10, ca la miss, sa iasa cel mai frumos, dar sa le gadili orgoliul si celorlalti fraieri.

In rest, ce corespondenta fratilor ? N-ati citit la Neamtu’ ca traim in orasul Romascani ?

PS : Daca se va vota cu plicul (nu cu bani, ca asta nu-i nimic nou) cu scrisoare, ar insemna ca Base il incurajeaza pe SOV, prietenul lui Geoana, nu-i asa ?! Din ce stiu eu, parca SOV voia sa preia posta si s-o transforme dintr-o « te cunosc de la o posta, cand ma vizitai la 12 noaptea », in posta eficienta si de calitate. Asta ar fi chiar o schimbare buna, ca m-am saturat pana peste cap de duduile alea acre de la gaura de dupa polita de lemn de la posta, care, cand esti mai pe graba, iti pun in fata cartonul cu « pauza ». Ce le-as pune-o si eu de-o plimbare pe Delta. Numai dus.

Ramaneti corespondenti. Brb.

Sa va barfim

2010-01-21T11:28:00.000+02:00

N-am mai barfit de ceva vreme…ce mincioasa sunt. De fapt, n-am mai scris de ceva vreme despre barfele auzite. Cele mai multe sunt oarecum vechisoare, de prin decembrie, dar vi le vand acum la prêt de criza, ca nimeni sa nu iasa in pierdere.

Ordinea este chiar aleatorie :

1. Cristiana Bortas, fosta jurnalista de la ZdR, s-a lasat de scris si s-a apucat de gatit…turceste. As manca salam da’ n-am… asa ca eu am mancat shaorma a la cristiana. De fapt, e o afacere de familie, unde fiecare participa sa umple burtile goale, frigiderele si gurile flamanzite ale romascanilor. Situata in Pietonal Stefan cel Mare, nu chiar in sediul ZdR, ci prin zona, shaormeria e chiar functionala. Am gustat, pana acum, din shaorma (la pachet) si kebab (la farfurie) si n-am murit ! (probabil ca otrava e cu efect intarziat… rad eu rad, dar daca patesc ceva… stiti pe cine sa dati vina). Carnea era carne, salata era salata, cartofii - fara prea mult ulei, lipia nu e foarte grozava, dar chifla e chiar gustoasa. – Barfa 99% sigura.

2. George Lazar, avocat si consilier local, a facut un gest de adevarat gentleman si a renuntat la cererea pentru un ANL. Probabil gestul s-a cerut dupa ce toti pedelistii si toti pesedistii l-au injurat pe forumul ZdR ca astepta, ca orice politician, pomana de la stat, in timp ce se plimba prin oras cu bmw seria 5 (care, bineinteles, nu e trecut in declaratia de avere). George din poveste a investit (cica la un prêt bun) intr-un apartament pe centrul metropolei romascane. Acum, dupa ce a impacat si capra si varza, un loc s-a eliberat pe lista cu ANL-uri si, cine stie, poate George mai primeste si-n gazda, ca e cam cazul sa se insoare, la casa lui noua din centru. Barfa 99% sigura.

3. In partidul rosu, atins cu varful flacarei violet, pierderea alegerilor a insemnat « naspa rau», cu atat mai mult cu cat unii, doar cativa, deja se vedeau unsi pe crestet cu mirul fermecat al functiilor. Umbla vorba ca unii erau atat de siguri pe victorie, incat au jurat, asemeni lui Base, ca vor renunta la toate functiile detinute in cazul in care, dupa vot, vor ramane doar cu replica Mihaela, dragostea mea. Si se fura ca nu jura si iar i-am prins cu…mata-n sac. Mai asteptam, nu-i problema. Barfa 70% sigura.

4. Tot de prin PSD, pe surse din interiorul RomTV, se aude ca senatorul Chelaru nu mai vrea sefie si ca ar vrea s-o paseze unui domn bine, cu bani (si dispus sa-i cheltuiasca) si cu samanta de…politician. Nu stiu ce sa zic, e doar o barfa.

Atat imi aduc aminte, dar mai revin pe parcurs ce neuronii mi se vor trezi la realitate.

Ramaneti barfitori. Brb.

Sa fie liniste, ca sa fie bine

2010-01-20T12:45:00.004+02:00

M-am enervat. Bineinteles, dupa ce am citit ziarele. Astazi, nervii mi s-au casunat dupa ce am aflat ca tara e-n criza, iar unii se piaptana cu cristale ceaicovschi (stau prost cu metaforele azi, is crizata… pentru ca-s femeie si... pentru ca merit :D).

Ideea ce trebuie retinuta este ca politicienii vostri au cheltuit, in campanie, cateva sute de miliarde de lei (vechi, dar buni). Adica basescu vreo 130 miliarde, geoana tot vreo suta si inca oleaca, antonescu tot cam atat, iar ceilalti treaca-mearga, maruntis de ordinul sutelor de milioane (articolul cu sumele exacte – aici). Daca ei au putut toca atata banet cu manutele alea doua, n-as vrea sa mai aud vreo duduie sau domn cu cravata rosie sau violet spunand ca tara este in criza. Nu, nu suntem in criza. Avem bani, doar ca politicienii ni-i papa, ca sa le fie lor bine.

Pe viitor, vreau sa fie liniste, sa fie mult, sa fie la toata lumea, ca sa ajunga la toti, ca sa-mi fie si mie bine. (fraza de mai devreme e copy paste de la cei inteligenti, eu doar am « up-gradat-o »

PS Off topic: Am auzit vreo doi revoltati aiurea-n tramvai ca razvan bobeanu a plecat din PSD. Bravo lui, d-le! Are dreptate tanarul: in psd cele mai multe batalii se duc intre membri si mai putin impotriva inamicului portocaliu, galben sau nemtudom culoare. Tare m-as bucura sa plece toti (sau macar multi) din politica… n-ar fi amuzant de linistitor sa nu mai avem politicieni ?! Vreau sa citesc un anunt la mica publicitate, de genul « partid, cautam membri care sa cotizeze la greu in campanii». Atunci sa vezi liniste. Si sa vezi ce bine-o fi ! Sa fie putini, ca sa-mi fie bine (mie), ca sa le fie greu (lor).

Ramaneti linistiti. Brb.

UPDATE: Oooo, alea-s cheltuieli din campanie, da' hai sa spunem, politic(os), ca de la diversi oameni de afaceri, da' ia uita-te la cheltuieli din buget (direct din buzunarul meu): click aici.